Dragul de Nelu Broșteanu îmi face din nou onoarea să mă încondeieze, fapt care nu mă mai enervează ca altădată, pur și simplu mă amuză. Cum să te adresezi punctual unei persoane și să mai vrei să te cumpere lumea?
Dar nici măcar asta nu-i treaba mea, lucrurile se vor rezolva după „privatizarea” Deșteptării, când partea redacțională a publicației va fi pusă pe șinele economiei de piață.
Despre rahatii de câine si jigodismul pe doua picioare
Tare as vrea sa pun drept motto acestui editorial zicala despre câinele care moare de drum lung si prostul de grija altuia.
Unii, care nu sunt neaparat (sau in primul rând) boi, ci doar javre suferind de jigodism, ramân in cloaca propriei mizerii, pe care o gargarisesc permanent cu o publica placere.
(…) este vorba (…) si despre profitori ai presei locale, pe care o incearca sa o incalece in fel si chip, doar pentru a creste un profit unsuros si spre propria placere bolnava de a scuipa pe oricine, oricând.
(…) De la a sta lânga un om care de fiecare data spune ca Bacaul a ajuns un fel de El Dorado al investitiilor si investitorilor, (…) incheind cu zâmbetul cleios care intâmpina minciuna evidenta emanata fara audienta si fara cititori – toate sunt precum rahatii de câine care umplu trotuarele, insa pe care fie le ocolim incercând sa nu le vedem, fie le acceptam ca pe un dat stupid, o conditie obligatorie a statutului de cetatean al Bacaului.
Nu e un capat de lume ca mizeria patrupedelor este peste tot, (…) este doar inceputul obisnuintei unora de a trai mânjiti, si pe pantofi, dar si pe genunchi, pentru ca ei se pleaca in fiecare zi de teama, din interes, ca asa le este felul, ca au aceeasi infricosatoare rautate sau pentru ca, pur si simplu, nu le pasa.
– sursa: Deșteptarea
Despre Nelu, eu n-am nimic nou de spus.
Lasă un răspuns