Unde-or fi stâlpii societății?

Zilele astea, n-ar fi trebuit să fim indiferenți față de ceea ce se întâmplă. Fie de partea celor din Piața Victoriei, fie alături de cei de la poarta Cotrocenilor. În momente de cumpănă, trebuie să alegi, să te exprimi, în orice fel.

Politicienii din Bacău au fost criticați că nu s-au manifestat în stradă, iar cei care au făcut-o au fost și ei pictați, că… de ce-s în stradă. Însă n-a observat nimeni că lipsesc din peisaj ceea ce ar trebui să fie elitele, stâlpii societății.

Adică, dincolo de situația tristă și colaterală că megafoanele au ajuns, în Bacău, în mâinile unui fost activist PRU (partidul lui Ghiță) și ale unui politruc în piele de activist civic, care au agende personale și au încercat să deturneze interesul public spre micile lor răzbunări, am constatat că la proteste a fost multă lume bună, tineri, adulți și vârstnici, cu copii, nepoți șamd. În ziua cea mai importantă, duminică, au fost peste 4.000-4.500, ceea ce, pentru Bacău, e foarte mult.

Totuși, au lipsit din stradă, dar și de pe Facebook, oamenii importanți de afaceri (sigur, au fost întreprinzători, la proteste, dar n-am văzut nume mari), universitarii și oamenii de cultură. Nu e un reproș că n-au fost la protestele antiguvernamantale, erau liberi să se exprime și proguvernamental, dacă asta ar fi dorit. Dar n-au făcut-o, elitele Bacăului sunt mute.

Oameni care altfel sunt tare sensibili când se taie o creangă de copac, când hingherii mai prind în laț vreun maidanez, când cade-o țiglă de pe vreo clădire „a lui Alecsandri”, când se organizează chermeze cultural-științifice, când se lansează câte-o carte musai genială, când cântă fanfara, la vreo zi națională, când…

În Bacău, stâlpii societății nu sunt, din păcate, conștiința societății, pentru că nu au curajul și interesul să spună ce gândesc. Sau, poate, nu au nimic de spus, sunt niște legume civice.