E vecina mea de vreo 35 de ani și tocmai intră în operație. Nu țâțe, nu silicoane. Pur și simplu se tunează după moda nouă, cu asfalt ca-n palmă, îmbinări care să nu mai dea bătăi de cap.
Dacă ar circula, pietonii obosiți s-ar putea sprijini de stâlpii noi ce vor fi montați. Se va da cu vopsea proaspătă. În zece luni, va fi ca nouă.
Nu numai ea va suferi. Și șoferii vor avea de răbdat calvarul traficului îngustat de la patru la două benzi. Dar deh, rabdă baba la frumos, darmite managerii auto, cu gândul la ce bine-o să se mai circule.
Adevărul e că n-ai ce spune când vezi că se face. Despre cum o să fie, mai citiți în Ziarul de Bacău.
Am trecut podul azi la ora 16.45. Mă aşteptam să fac cel puţin 10 minute pînă-n Orizont. Când colo, trafic liniştit, pe toate cel patru benzi. Nici picior de muncitor, neam roată de utilaj. Ce să fie? E cam devreme pentru poante de 1 aprilie. Poza e de pe vremea când aveai tu aparat Smena, nu ne mai fraieri.
Da, Smena, 1990. Treaba cu benzile se intampla de vineri, 22 martie 🙂
Păi zi aşa, monşerule, că anticipezi:)
Da cam mult. Din 80, e ceva ani.