Când ajung pe băncile școlii plătite din banii românilor, e bine, e foarte bine. Alma Mater Gratis. Aproape de absolvire, se deșteaptă brusc și își dau seama că România nu-i de nasul lor, „nu-s condiții”.
Un olimpic la Informatică ne zice din depărtări că „Mă întorc în România numai dacă se schimbă ceva”. Cine să schimbe, dacă vârfurile a căror educație o plătim prin taxe și impozite o chișcă la civilizație de-a gata? Și absolvenții de Medicină au brusc o revelație că nu li se asigură condiții și pleacă trântind ușa.
Vă spun eu, în România e bun tot ceea ce ți se oferă gratis, când trebuie să întorci serviciul pe salarii modeste și în condiții la fel de românești, dar știute din start, pute. De ce? Pentru că școala românească e exagerat de bună, te destupă la creier prea tare și-ți vine dor de ducă.
N-am nimic cu cei care pleacă, e dreptul lor să-și urmeze visele. Însă statul român ar trebui să-și păstreze dreptul de preempțiune în unele sectoare deficitare. De fapt, un drept de „prim angajator”. Ai făcut Medicina pe bani publici, pleci numai dacă nu-ți găsește statul un loc de muncă potrivit pregătirii tale. În caz contrar, banii înapoi, oricum îi faci la loc în țările calde.
– sursă foto.
Lasă un răspuns