Prima lăcomie

Companiile care au cumpărat pe mai nimic firmele românești de electricitate s-au angajat la investiții. Au trecut anii și ioc investiții, infrastructura de transport și distribuție este în pragul colapsului. Ceva asemănător, la gaz. Prețurile au tot crescut, clienții au ajuns să nu mai priceapă nici ce scrie pe facturi. Dar plătesc.

Când, acum câțiva ani, prețul petrolului a scăzut la aproape o treime, peste tot în Europa carburanții s-au ieftinit, numai în România s-au scumpit. Economia de piață.

Când o decizie administrativă luată undeva în „cupola” băncilor a dublat prețul francului elvețian, clienții au plătit, și plătesc de vreo 10 ani la suprapreț. E nasol, dar licitațiile interbancare, mecanismele pieței…

Când în toată Europa se aplică decizii ale Curții Europene de Justiție în favoarea clienților păcăliți de bănci cu credite mincinoase, în România e pe dos, că așa s-a încetățenit la noi economia liberă.

Acum, vine ministrul Finanțelor și anunță „taxa pe lăcomie”, poreclită de președintele Iohannis „taxa din lăcomie”. L-am ascultat și pe șeful statului, dar și pe unii care țin partea băncilor, pe bază de facturier sau pur și simplu din entuziasm anti-PSD. Logica lor e simplă, suprataxarea companiilor din energie, comunicații și din sistemul bancar se va întoarce tocmai contra populației.

Așa este, mereu companiile cvasimonopoliste, bazându-se pe economia de Vest Sălbatic, s-au întors contra propriilor clienți, iar Statul n-a făcut nimic să le oprească, ba din contra. Băncile, de pildă, își pot executa clienții în 30 de zile, iar aceștia află ultimii că li se blochează conturile, se ține un proces o execuție sumară, la care „datornicul” nu este chemat să se apere, și aia e.

În sens invers nu se poate așa de repede, contestarea unei executări ține cel puțin un an, timp în care oamenii trebuie să se descurce cu conturile blocate și lefurile poprite. Beneficiind de sprijinul instanțelor de judecată, dar – culmea – și de banii păgubiților, băncile își permit să-i hărțuiască pe fraierii clienți pe toate căile de atac, fond, apel și recurs în anulare sau care mama mă-sii or mai fi. Până la capăt!

Sigur că ordonanța cu lăcomia e pompieristică, pun pariu că o să fie și prost făcută, însă e aberant să fim defetiști și să spunem „nu vă luați de bănci, că băncile se iau de noi!”. Păi sigur că băncile se iau de noi, ar fi asta prima oară? La ele la poartă trebuie mers cu vestele galbene, pentru că-s nesimțite și hoațe. Chiar așa de mulțumiți sunt românii de prestația furnizorilor de internet, curent, gaz, încât să le țină partea necondiționat?

Unde naiba scrie că economie de piață înseamnă spolierea clienților? Sistemul bancar din România are cel mai mare profit din Europa, cum naiba au ajuns liderii de opinie ai nației să apere o mafie care la noi se îngrașă peste măsură? Vă amintiți cum se mai tânguiau firmele de asigurări când s-a plafonat RCA-ul? Ce mai zic acum apostolii economiei libere, când s-a aflat că alea, de fapt, formaseră un cartel și stabileau de comun acord prețurile mari?

Vă mai amintiți că amenzi imense au primit, pe rând, companiile din petrol, dar și cele din comunicațiile mobile? Dacă le plăcea atât de mult piața liberă, de ce au stabilit prețurile ilegal și nu prin concurență cinstită?

Eu înțeleg doza mare de neîncredere față de ceea ce face Dragnea, însă mi se pare că prea ne aruncăm să-i apărăm pe hoții cu gulere albe. La ora asta, eu nu văd nicio diferență între marile corporații, care vor să scape de taxe, și Liviu Dragnea, care vrea să scape de pușcărie.

• sursă ilustrație