Presa americană, în două filme

Primul e The Truth, care tratează dezvăluirile făcute înaintea alegerilor prezidențiale americane din 2004 la emisiunea „60 Minutes”, a postului CBS. Poveste e reală, oamenii au documentat și prezentat aventurile din armată ale lui George Bush Junior, cocoloșit în Garda Națională, ca să scape de războiul din Vietnam, la fel ca multe alte odrasle de VIP-uri.

Producătoarea Mary Mapes (Cate Blanchett) și prezentatorul Dan Rather (Robert Redford) au fost „prelucrați” politic pentru dezvăluirile lor, după ce martorii au început să-și retragă declarațiile, să și le reevalueze. Practic, au pus umărul și instituțiile americane, ca să fie reales George Bush Junior.

În urma presiunilor, CBS a cerut un audit (instituție fără echivalent în presa din România sau Europa), iar comisia, deși numeroasă, avea un singur ziarist, restul politicieni, foști procurori etc. La audieri, personajul Mary Mapes sintetizează cum se ascunde o anchetă, din interes politic:

„Povestea noastră a fost dacă Bush și-a îndeplinit serviciul. Nimeni nu vrea să discute despre asta. Vor să vorbească despre fonturi și falsuri și teorii ale conspirației. Pentru că asta e ceea ce fac oamenii azi dacă nu le plac poveștile, arată cu degetul și țipă. Îți pun la îndoială politica, obiectivitatea. La naiba, condiția ta umană! Și speră ca adevărul să se piardă. Și când, în sfârșit, s-a terminat și au lovit și au strigat atât de tare, nu ne putem măcar aminti care a fost subiectul!”

După ce și-au pierdut slujbele, cei doi, dar mai ales Dan Rather, au început să vorbească liber despre cenzura impusă de corporațiile de presă.

Al doilea film e Spotlight, despre dezvăluirile ziarului Boston Globe, în problema preoților pedofili protejați de Biserica Catolică. Dacă avea cineva impresia că Biserica e susținută de autorități numai în România, filmul ăsta ne arată că așa e peste tot în lume. Și acolo, sutanele cu funcții umblă cu intervenții, încercări de intimidare, dar diferența e că, oricâte bube au în cap preoții de pe la noi, faptul că nu-s obligați la celibat nu a condus la fenomene așa de îngrozitoare și de amploare.

În fine, ziariștii din filmele americane amintite nu au caș la gură, mulți au părul alb, au experiență de viață, iar vorbele lor au greutate. Șefi puțini și muncă multă. Diferă de la cer la pământ resursele financiare ale unei secții de investigații.