Până unde mergem cu „rusticul”?

Tare ne mai place rusticul! Ca la țară, ca-n Evul Mediu, orice, numai să pară vechi, tradițional, din moși-strămoși. În centrele istorice ale unor capitale europene, funcționează restaurante în condiții atât de precare, că dac-ar fi în România n-ar primi niciodată autorizații de funcționare, dar…

Până la un punct, e mișto rusticul, patina timpului, cât de departe mergem? Într-un pub din Brașov, buda arată cum se vede în poze. Și vin să întreb: de ce să fie și buda „rustică”?

Înțeleg, mesele roase, scaunele jupuite, banchetele instabile, pereții scorojiți, dar astea în crâșma propriu-zisă, unde bem ca-n vechime (a noastră sau a altora, că îs multe puburi irlandeze). În toaletă însă, e musai să fie ca-n secolul XXI, măcar la igienă se presupune că am evoluat, dacă de beut tot până vărsăm și mațele bem.