Să zicem – caz concret! – că ți-ai pierdut abonamentul la autobuz, în Bacău. Sau ți-a fost furat chiar în autobuz (apropo, Sechelariule, autobuzele matale sunt pline de borâturi clandestine și dubioase).
Ce te faci?
Păi bifezi încă o țeapă de la boieru Seche, pentru că nu-ți mai eliberează nici dracu un duplicat. Cumpărăți unul nou, zice madama de la chioșc. Păi cum, femeie, că pe ăla vechi mai aveam zece zile, cu banii pe ele ce se-ntâmplă? Asta e, scrie și pe spate că nu eliberăm duplicate. Păi, femeie, nu-l mai am, de unde să știu ce scrie pe spate?
Pentru orice document pe lumea asta, se emite duplicat. La Seche, nu. De reclamat nu poți – n-ai nicio dovadă că ai cumpărat ceva de la el. Bon nu se emite, pentru că așa e la Transport Public, paradis fiscal. Te notează, de mână, în caiet, dar asta e ca să nu fure angajatele, nu ca să evidențieze încasările.
Și totuși? Dacă abonamentele nu se încasează la negru, atunci cartoanele sunt fiscalizate. Și orice document, mai ales fiscal, se poate duplica. Transport Public de ce nu poate?
Sechelariule, mi-ești dator cu zece zile de plimbări cu autobuzul pe care eu ți le-am plătit și tu mi le-ai furat.
- foto Ziarul de Bacău.
Daca sint documente fiscale, se poate face duplicat, fara nici o discutie. Intrebarea e de ce nu se dau bonuri si daca abonamentele sunt cu adevarat fiscalizate. Daca nu, sa se duca Garda Financiara sa vada ce e pe acolo. Si tu du-te la Protectia Consumatorului.