De câteva zile, orice gospodină știe sigur ce e aia plagiat, iar distinsele doamne s-au împărțit în două tabere: cea care crede în Ponta și cea care crede în Băsescu. Toate au la degetul mic Dreptul Internațional și regulile academice ale drepturilor de autor.
Pentru unele e limpede că într-o teză e doctorat se pun notele chiar la subsol, în timp ce restul cred că nu. – Chiar și la o carte de bucate, bibliografia se pune la final. – Ce subsol, soro, eu acolo îmi țin murăturile, ce să caute notele acolo?
Nivelul discuțiilor este atât sus, încât se ajunge chiar la raftul cu Sandra Brown. Munca pentru obținerea unei licențe pare deodată mai puțin grea față de efortul învârtirii migăloase a sarmalelor.
Deasupra oalei cu ciorbă, o gospodină transpiră infinit mai mult decât un scârța-scârța pe hârtie, care peste toate nici nu știe unde anume se pun notele.
Discuțiile despre plagiatul lui Ponta nu sunt întrerupte decât de pauzele cu scandalul „Patapievici – ICR” și, mai nou, insolvența de la Hidroelectrica. Toate-s clare, nu există niciun dubiu.
Pentru dreptul lor la opinie, gospodinele noastre sunt gata să ia crestomația din raftul cu zacuscă și să ți-o verse în cap.
– sursă ilustrație.
Oameni care nu stiu sa scrie doua vorbe se apuca sa-si dea cu parerea cine si ce a plagiat.