De ce fotbalul de la buget e o inginerie proastă, în Bacău

S-a numit Sport Club Bacău, încă de pe vremea lui Ceașcă. Sau Dinamo II. Adică era ținută în Divizia A de primul secretar al județului și de mafia fotbalului din vremea aia, ca să aibă cu cine aranja meciurile, să iasă clasamentul corect.

Apoi, a fost FC Selena, pentru că nu mai avea cine să dea banu’. Seche s-a prins repede că fotbalul îl poate propulsa în postul de primar, așa cum funcția de președinte al Federației Române de Box nu reușise. Numai că nici el n-avea bani destui, a intrat repede în datorii, nu știu câți își mai amintesc cum un nene Gârbă (sau cam așa ceva) din Neamț a intrat la pușcărie pentru o inginerie cu doi fotbaliști de la FC Selena vântuți drept „mijloace fixe”.

Ca dovadă că nu mergea, iar Seche ținea echipa doar cât să treacă pârleazul alegerilor, stă faptul că, după ce s-a văzut primar, a vândut primăriei echipa. A semnat și la vânzător, și la cumpărător, ceea ce, dacă ar fi fost legile de-acum, s-ar fi chemat pușcărie. Bomboana pe colivă a fost că, deși a luat o cârcă de bani pe SC Bacău, și-a păstrat jucătorii, practic a vândut locul în divizie. Inginerie.

După aproape 8 ani, pe neștiute, și-a dat înapoi echipa de fotbal, și-a concesionat ce-a avut la îndemână prin primărie, Sport Club Bacău a reintrat în proprietatea lui, fără niciun ban.

A venit anul 2004, Seche a pierdut, a câștigat Stavarache. În primele luni de mandat, a fost o presiune imensă asupra lui să finanțeze Sport Club Bacău. Chiar unii ziariști nu aveau altă idee în conferințele de presă, decât „haideți, domnule primar, poporul vrea fotbal!”. Așa e, oamenilor le place fotbalul, dar n-ar da de la ei doi bani, nici măcar pe bilete de intrare pe stadion.

Un timp, Stavarache s-a ținut tare, a ignorat fotbalul, dar – nu știu cum, n-am de unde – de la un moment dat a început să fie interesat de fenomen, probabil presat de anturaj. A urmat o perioadă tulbure, când oameni ca Berca, Lefter, Giosanu, Bogatu, Ciobi șamd, pe post de ursitoare, au mijlocit o împăcare. Adică sprijin pentru fotbal de la primărie, la pachet cu alte contraservicii reciproce. Au fost vreo două-trei luni de miere care s-au terminat cu refuzul de a da autorizație pentru un Kaufland pe terenul lui Seche (în cele din urmă, după ani de procese, s-a dovedit că a fost un abuz, terenul era al lui Seche). Una peste alta, ingineria s-a gripat.

Au urmat tot felul de evenimente care-s cam în ceață pentru mine – nu am scris niciodată despre sport – când s-a cumpărat o echipă din altă zonă a țării, a fost adusă aici, dar ingineria n-a ținut. În cele din urmă, s-a făcut un club al primăriei, cu echipă de fotbal, nici asta n-a ținut. La un moment dat, un privat a înființat Asociația Sport Club Bacău și a obținut două feluri de finanțări de la buget, pe Legea 350 și printr-o firmă a primăriei, Sport Club Bacău SA.

Nu știu cine și cum a greșit, părerea mea e că au gândit greșit mecanismul de finanțare și se trezeau cu lipsa de cash pentru plățile curente. În grabă, s-au căutat soluții și s-a apelat la inginerii în cascadă, una menită s-o acopere pe alta, cu gândul, poate, că la un moment dat conturile se vor închide pe zero. Numai că responsabilii au omis să ia în calcul rapoartele Curții de Conturi și au continuat ingineria. N-a fost nimeni să-i oprească!

Unde s-a greșit? E fundamental să știm măcar de-acum înainte că e o idee proastă să încerci să ții de la bugetul local o echipă de fotbal profesionist. Nu duce la nimic bun, n-are cum, nici din bani privați nu e mare fericire, aproape toți proprietarii din fotbalul românesc au trecut prin pușcărie.

PS. Noul primar al Bacăului a fost supus și el presiunilor pentru a finanța echipa de fotbal (și nu numai, primește cataroaie în cap și acum pentru că n-a băgat bani în Theaterstock II), dar a refuzat. Sper s-o facă și de acum încolo, pentru că, așa cum istoria recentă ne arată, fotbalul de la buget e o inginerie cu cătușe. Asta nu exclude sprijinul pe care municipalitatea trebuie să-l acorde sportului, dar una e să ajuți cu un premiu, ceva episodic, alta e să arunci banii într-un sac negru și fără fund.

Frica păzește bostănăria, zic!