Cum s-a făcut de râs Primăria Onești, în noaptea de Revelion

Oneștiul este orașul minunat, din județul Bacău, unde în ultimii douăzeci și ceva de ani s-au dat țepe după țepe, despre care până acum încă nu s-a găsit un dosar care să le cuprindă. La ora asta, mustăcește doar ceva legat de datoriile la apă, dar nu e momentul să discutăm subiectul. Nenea din imagine este Nicolae Gnatiuc, care n-are treabă cu țepele vechi, el doar desface șampania, în timpul petrecerii de Revelion 2017.

Primarul Nicolae Gnatiuc și șampania de Revelion 2017

Sunt unii, mai pricepuți ca mine, care nu s-au distrat deloc la focul de artificii contractat de Primăria Onești, pentru noaptea dintre ani, pentru că se așteptau la altceva, mai spectaculos. Cam cum era scris în caietul de sarcini:

Avem și o filmare, a focului de artificii:

Câteva observații, făcute de un martor ocular, legate de focul de artificii de la Onești și cum au fost lăsați oneștenii cam cu buza umflată:

1. Tragerea trebuia făcută de pe Casa de Cultură, nu s-a putut, pentru că, surpriză, n-a vrut ISU. Deci, s-a tras de jos.

2. În caietul de sarcini, era prevăzută amplasarea unor jerbe de scântei – vulcani, pe stâlpii de iluminat. S-au amplasat NU, îs curios dacă s-a plătit așa ceva, până la urmă.

3. Mare comédie wireless! Artificiile ar fi trebuit comandate cu un sistem de tragere digital, cu control de la distanță. Wireless, cum s-ar spune! În realitate:
– tragerea s-a facut digital – cu degetele de la mână!
– modulul de tragere folosit de artificieri i-a pus în pericol chiar pe pe posesorii degetelor 🙂
– artificierul se apleca peste artificii, să le aprindă, fără să fie protejat în eventualitatea exploziei unei baterii de artificii!
– martorii consultați de Aghiuță ar putea jura că artificierii încercau cu piciorul bateriile de artificii, să verifice dacă-s trase ori ba 🙂

A tras „digital”, cu degetele, „wireless”, dar nu i-a dat nimeni o cască nici după aia

4. Dispozitivele de tragere ar fi trebuit să fie ancorate, ca să nu se răstoarne. Aceleași surse ale lui Aghiuță susțin că nici măcar nu s-a pus problema ancorării, doar au fost puse pe platou și artificierul alerga cu bricheta printre ele, să le aprindă. Metoda era permisă doar pe vremuri, când populația avea voie să-și dea foc singură la case.

Apropo de specialiști, poate era bine să-i întrebe pe domnii cu brichetele dacă sunt ori ba pirotehnicieni! Dacă sunt, ar avea nevoi, poate, de cursuri de reamintire… a cursurilor.

6. E o problemă și cu înălțimea de tragere.  Se vede din filmare că artificiile abia ajung la înălțimea Catedralei, care are 48 de metri înălțime. Nici măcar nu s-au ridicat până la primul nivel de tragere, ce pretenții să fi avut publicul, să le vadă la 200-300 de metri!?

Situații nefericite, ca la Onești, se constată peste tot, acolo unde achiziția serviciilor se face cu licitație oarbă, pe baza celui mai mic preț, fără să se țină cont de experiență, calitate și dotare.

Am auzit că și „scena”, de 1 Decembrie, a fost taaare interesantă, la Onești. Ca la căminul cultural.