Criza de imaginație și demența vorbelor goale

Deșteptarea publică 3-4 teme despre Stavarache. Scrise, rescrise și răsscrise. Problema trupei lui Papuc e că au o normă zilnică, pe care o respectă tot mai greu. Așa a ajuns un subiect ca Teatrul de Vară să se repede de-a dreptul obsedant.
Teatrul de Vara, la mâna „intelectualilor“ din anturajul politic al lui Stavarache: Art Bacau, o „capusa“ liberala pe obrazul culturii bacauane – 18 februarie 2010
Cultura proletara la Teatrul de Vara – 30 ianuarie 2010
Au făcut mare tam-tam și la TV Bacău. De ce zic eu că e o obsesie? E la mintea găinii: firma aia n-a apucat să facă nimic, n-a greșit cu nimic. Simplu fapt că are mai multe obiecte de activitate nu e în sine o greșeală, decât dacă ești disperat și n-ai ce să mai scrii pe tema Stavarache.

Mai inventiv e Laurențiu Botin, care aleargă prin oraș să vadă a cui e mai mare.

Am râs. Dar măcar a scornit ceva nou. Fără consistență, dar măcar aici nu-i miroase și el bășinile lui moș PDL. Că au ajuns să vorbească despre clientela politică, deși sunt pline instituțiile statului de clienții pedele. Alături de celelalte partide, că nimeni nu-i mai breaz.

Acuma să povestesc de ce-am zis că materialul de la TV Botin n-are consistență, deși reflectă o stare de fapt reală în mare parte. Ușor. Presa trebuie să dea informații pe care cititorii/telespectatorii nu le cunosc. Simpla prezentare a unor gropi nu e o știre pentru băcăuani. Câte sunt, acolo unde sunt, băcăuanii le cunosc deja. Dacă-i arăți la TV unui om groapa din fața casei nu e suficient. Asta știe deja!
Trebuie să-i dai ceva în plus, informații care să-i ajute, să-i explice. În condițiile în care singurele noutăți din Deșteptarea sunt la rubrica Decese, degetul arătător spre Stavarache nu e mereu o explicație, iar publicul știe asta. S-a văzut: 75% publicul, 25% Sechelariu și trustu’ lui.
Ca să dai publicului informații corecte și complete e nevoie să vrei să faci presă. Și, în unele cazuri, să poți.

PS. Abia acum am văzut. Problema a mai fost semnalată de Kristofer, la prima oră a dimineții. Adică mi-a luat fața.