N-am mai fost de zeci de ani într-o librărie, după cărți cu povești. M-am dus acum câteva zile, senin, credeam că-i treabă de minute: ajungi la raft, pui mâna pe volumul de Povești nemuritoare ori Basmele românilor și gata.
Vise! În primul rând, cărțile cu basme care arată cel mai bine nu au decât texte foarte puține. La schimb, multe poze. Capra cu trei iezi în trei-patru vorbe scrise cu font gigantic și restul ilustrație banală. Cum naiba poate asta să stimuleze pofta pentru citit, imaginația copiilor?
De-aia kinderii se uită în cărți ca la televizor și creierul nu se deprinde cu lectura! 75 de lei pentru o carte cu povești fără text, dar cu „transmisii” de la fața locului?
Apoi, nu pricep abundența cărților cu povești rescrise. Ce dracu e și asta!? Creangă a fost un idiot și s-a găsit unul care să-l „traducă” pe înțelesul copiilor? Ori Petre Ispirescu, Andersen?
Pe alte rafturi, am găsit și cărți cu texte originale și integrale ale autorilor, culegătorilor, dar scoase de edituri obscure, de care n-am mai auzit. Ce încredere poți să ai în calitatea traducerii sau a republicării?
În prefața uneia, editorii se laudă ce muncă de traducere au făcut ei, ca să iasă mândrețea de carte cu povești de Frații Grimm. Dar de ce traducere nouă? Era mai simplu să cumpere drepturile de publicare de la editurile consacrate și cu traduceri de calitate.
Librăriile sunt pline de cărți cu povești de o calitate îndoielnică. Puzderie, ca să iasă banul. Cine să reclame la Protecția Consumatorului lipsa unor pasaje din cărți?
Bag de seamă că până și basmele pentru copii au ajuns biete chinezării, de calitate îndoielnică și unică folosință.
– sursă ilustrație.
Bine că ai găsit Capra cu trei iezi. Eu am dat peste Capra cu şapte iezi.:)))
Perfect de acord cu tine, atat cu referire la calitatea cit si pretul cartilor! Noroc ca avem in biblioteca editiile copilariei noastre!