Casa de Ajutor Reciproc nu e acasă

Am avut ocazia să intru la o casă de ajutor reciproc, CAR, ca să plătesc rata unui pensionar, și mi-am dat seama că bătrânii sunt chinuiți și de ăștia, nu numai de șmecherii cu oferte de tigăi și „premii” super-scumpe.

În mod normal, o coadă de 4-5 persoane nu durează nicăieri mai mult de 10 minute, când ai de dat bani, însă la CAR-urile pentru pensionari lumea e cu 50 de ani în urmă.

La CAR CFR din Bacău, de pildă, dar nu numai, singurele elemente moderne sunt termopanele după care se ascund duduile care robotesc și un copiator. În rest, îți crește părul prin căciulă până reușești să achiți.

Fiecare plată e înregistrată manual în cel puțin trei-patru catastife groase. Dacă ai de achitat și cotizație, și rată, și ajutor de deces, nu termini mai repede de 20-30 de minute. Asta, în cazul fericit că doamnele de acolo, a căror lentoare e de-a dreptul maniacală, au rest. Dacă n-au, îți iei câmpii.

Nu, n-ar accepta plata online, pentru că băncile „cer bani pe extrasele de cont”. E prima oară când aud așa ceva, probabil e una dintre minciunile cu care sunt îmbrobodiți nefericiții pensionari. Nici computere n-au, nici internet, ar putea verifica prin internet banking cine ce le-a mai plătit, nu cred că e mare lucru să verifici 10-15 plăți pe zi. Oricum, ar fi mai multe decât reușesc lentele doamne să „proceseze” manual scriind și răs-scriind în giganticele catastife.

Cum sunt atrași bătrânii? Li se dau credite pe termen scurt ceva mai ieftine decât la Provident și li se promite un ajutor de înmormântare. Pentru care, lunar, se încasează „taxa de ajutor de înmormântare”. Pe rând, manual, în fiecare hronic.

În felul ăsta, pensionarii sunt umiliți la cozile unei instituții financiare. Inutil să spun că toți stau smirnă, să nu cumva să le supere pe „șefele la bani”. Am zis de CAR-ul CFR din Bacău, dar și la altul, de vizavi de Kauflandul de la autogară, îs cozi jenante de oameni bătrâni, bolnavi, creduli.

Partea și mai tristă e că în CAR-uri nu lucrează decât pensionari.