Presa scrisă și televiziunea abundă de îndemnul „stați acasă, respectați instrucțiunile autorităților!”. Cu siguranță, ați remarcat cele câteva tipuri de comunicatori ai stării de urgență: autorități, specialiști (doctori etc), vedete și jurnaliști. Cu primele n-am nimic, mă deranjează însă rapiditatea cu care ziariștii s-au repezit să susțină restricțiile.
Câtă vreme specialiștii au păreri divergente, iar cifrele oficiale te fac să te întrebi de ce nu s-a pus lacătul pe lume și în timpul epidemiilor de gripă obișnuită, consider că jurnaliștii ar trebui să păstreze distanța. Nu numai că ziariștii fac parte din isteria colectivă, dar au ajuns ei înșiși să înfiereze „derapajele” celor care ies din case fără o foaie de hârtie. Serios? Nu e nenatural să renunțăm la apărarea libertăților personale?
Nu spun că măsurile nu sunt utile, nici că boala nu e agresivă, dar eu, ca ziarist, nu-s epidemiolog. Relatez ce spun autoritățile, informez populația despre dramele și tragediile care se petrec, dar de aici până la pactizarea cu instituțiile de forță e cale lungă tăiată de o linie roșie peste care nu vreau să pășesc. Nimeni din presă n-ar trebui să o fi făcut!
Lasă un răspuns