Ziarist la hoț nu-și scoate ochii

Scena 1: Niște ziariști obsedați de minore merg la un concurs de Miss și filmează cu nesaț o fată de 14 ani dansând lasciv și cam dezbrăcățică. Imediat, fata aia este prezentată ca o târfă penală, care merită nu doar scăderea notei la purtare, ci să fie dată afară din școală.

Scena 2: Aceiași ziariști intransigenți țin partea unei funcționare care presta la un chat erotic, chiar din sediul Primăriei Nicolae Bălcescu. Tot dezbrăcățică, tot lascivă. Dar n-o filmează ei, ceea ce le mută centrii deontologici de la ficat la cur. Dintr-o dată, femeia devine o victimă, i s-au încălcat drepturile omului.

Paradox: Situațiile seamănă cumva, dar abordările sunt exagerate și mult diferite, ceea ce e un obicei în presă. Minora este supusă oprobriului public, în timp ce femeia matură este protejată maxim. Prima dansa gratis, a doua se dezbrăca pentru bani.

Explicația e simplă: minora era în timpul ei liber, iar funcționara erotică făcea bani de la locul de muncă, folosind logistica primăriei. Păi noi, ca ziariști care ne păcălim propriul patron și facem bani pe resursele lui, nu e normal să apărăm alți hoți? Dacă hoții n-au onoare și nu se apără între ei, cine s-o facă? Și nu e normal să-i acuzăm pe ceilalți jurnaliști că nu ne respectă deontologia?

Trăiască presa inghinală, totul pentru sex, totul pentru victorie!