Mă scuzați, domnu ziarist, poate nu mă pricep, dar mi se pare că ați depășit faza „un egal cât o victorie” și ați trecut în neantul negării realității. Sau confundați fileul cu filé-ul.
Ca să pui un astfel de titlu, e musai să porți ochelari de cal și să fii mai mult vidanjor de puțe, decât ziarist. Sau, dacă nu e cazul, un penibil pupincurist de antrenori.
Profesional vorbind, avem un text despre o înfrângere, a echipei de volei. Pentru că domul jurnalist scrie fără creier, dar cu stomacul și esofagul, cronica începe cu „datorită”, ceea ce e adecvat unui eșec victorios.
Datorita celor doua seturi câstigate la Constanta, Stiinta Bacau pastreaza un avans de trei puncte fata de campioana României si are mari sanse de a termina campionatul regulat pe primul loc.
A fost un meci in care tehnicienii celor doua formatii au cazut de acord ca “cine a gresit mai putin a câstigat”, in conditiile in care ambele sextete au evoluat sub valoarea lor.
Și, ca să nu se prindă cititorul că echipa a pierdut meciul, după câteva rânduri, se trece la meciul următor, pentru că – nu-i așa? – e bine să fim optimiști, să lăsăm înfrângerile pentru statistici.
Acum, aștept să mă amenințe cu bătaia încă un antrenor pupat în cur de ziaristul minune Cornel Pinter.
Oare cum scrie limbistul asta in caz de victorie? „O victorie cit un orgasm”?