UNICEF operează cu motoarele turate în Somalia și alte țări cu sărăcie cruntă, unde copiii sunt fie victimele înfometării, fie ale exploatării.
Să ne mândrim că UNICEF e o prezență constantă în Bacău? Păi nu e motiv de mândrie, ci de jenă, că suntem atât de săraci încât nu putem avea grijă de propriii copii. Dar, bineînțeles, suntem printre primii la apărat „familia tradițională”, punctul comun unde s-au înțeles toate bisericile, sectele și politicenii.
Ce e familia tradițională, în Bacău, acolo unde intervine UNICEF? O „celulă de bază a societății” în care cel puțin unul dintre soți – dacă nu ambii – trăiesc din alocații și ajutoare sociale, beau de sting toți banii, refuză și munca de zilier, își retrag odraslele de la școală, le țin flămânde sau le trimit la cerșit.
În mai, în campania de la Moinești, o deputată se lăuda cu proiectele derulate cu succes de UNICEF în județul Bacău. I-am zis și atunci, scriu și aici, că nu e de laudă, e de rușine să ajungi să vină o organizație ONU să te ajute să-ți crești copiii, să scadă abandonul școlar sau numărul femeilor zvântate în bătaie.
Politicienii noștri ar trebui să se laude cu investițiile aduse în zonă, dar nu prea au cu ce. Autostrada, da, ar fi ceva esențial, ar crea premisele dezvoltării economice sănătoase a zonei, pentru că problemele nu se rezolvă definitiv cu intervenția UNICEF.
Politicienii din toate partidele vor vântura cât de curând steagul referendumului inițiat de Coaliția pentru Familie. Poate că, în locul unei aberații logice, ar trebui să punem înaintea carului caii dezvoltării infrastructurii, să ne asigurăm că urmașii băcăuanilor vor avea după ce bea apă.
Lasă un răspuns