Un festival ca o luare de mită

Bacău Jazz Festival a început ieri cu sala de la Teatrul de Vară pe mai mult de jumătate goală. M-am dus și eu să văd ce succes mai face Teatrul Bacovia, că anul ăsta – și e doar noiembrie – se apropie de jumătate de milion de euro alocați în plus de la bugetul local. Am să fac o mică foto-relatare:

A început pe la 19:00, cu trupa lui Sorin Zlat. Pentru că nu s-au vândut bilete, au putut intra „la ofertă” cei care aveau bilete la Kennet Garrett Quartet. La 21:00, ar fi trebuit să înceapă americanii, dar au facut-o la 21:14. La 21:08, am făcut poza asta:

La 21:14, a început reprezentația celor de la Kennet Garrett Quartet. M-am amuzat când mi-am dat seama că organizatorii l-au adus, dar nici măcar n-au știut cum îl cheamă, i-au greșit numele pe afiș. Spectacolul a fost fenomenal, dar eu nu sunt un priceput în ale muzicii, spun doar că mi-a plăcut.

La 21:50, am făcut poza de mai jos, în care se observă sala tot goală, pe mai mult de jumătate. Concertul era deja început de 35 de minute, nu mai era lume de intrat în sală.

Cam asta e. Trist pentru Bacău, în primul rând, pentru că nivelul e destul de scăzut. Unii spun că, după tragedia din „Colectiv”, festivalul trebuia anulat. Dar, dacă era amânat, se amânau comisioanele pandeliene, ceea ce nu se face. Totuși, sunt și alte aspecte de comentat.

Prima bănuială este că șefii de la Teatrul Bacovia, adică Anca Sigartău și indispenabilul voluntar Dragoș Pandele, nu proiectează evenimente cu gândul la publicul potențial, ci salivând la potențialele comisioane ale lui Pandele. Din ce spune, știe bine tabla înmulțirii, mă întreb dacă nu cumva o stăpânește foarte bine și pe cea a împărțirii. El spune că merită comisioanele secrete și că ar putea lua mai mult, dar are o reținere. Ceea ce devine comic. Ia-le, omule, pe cele mai mari, nu te rușina, bagă ambele mâini până dincolo de coate, că tot acolo ajungi, indiferent de sumă!

A doua este despre comportamentul funcționarilor publici și al consilierilor locali aflați pe fluxul finanțării de la buget a evenimentelor scornite de duetul Sigartău-Pandele. Practic, pe cei doi nu-i interesează decât să se scrie că fac ceva „cel mai mare”, îi doare-n șpiț că n-au adresabilitate, iar banii sunt aruncați în vânt. Cele aproape 400 de locuri pe seară date gratis consilierilor locali și funcționarilor nu par altceva decât „recunoștință materială” contra referate de necesitate, aprobări, propuneri de HCL, urmate de vot în Consiliul Local.

Au semnat, au votat, și-au primit gratuitățile, deși n-au dat de la ei, ci de la buget. Și la alte evenimente s-a procedat la fel, acum diferă enorm numărul de mocăngeli, nesimțirea s-a făcut prea mare. Când un funcționar sau ales primește ceva ce nu i se cuvine pentru o semnătură sau un vot, totul pare luare de mită. Dar nici jurist nu sunt, poate nu se cheamă așa, ci altfel, durere de coate, hemoroizi, limbrici, gonoree sau mai știu eu ce.

Nici locurile asigurate gratis – nu știm câte – sponsorilor generoși nu sunt în regulă. În mod normal, dacă vrea să fie recunoscător, să plătească Dragoș Pandele biletele pentru sponsori, din comisioanele pe care le ia atât – dar atât! – de îndreptățit.

Rămâne o enigmă și cum au fost prostiți așa de repede atât de mulți responsabili. În jurul jumătății de milion de euro dați în ultimele 4-5 luni pe festivaluri și cultul personalității lui Sigartău, și-au unit eforturile oameni care, în orice alt domeniu, au interese total diferite. Enigmă, suspans, cine le-a unit interesele, destinele, unor personaje care se urăsc de moarte? Să nu fie, Doamne ferește, acel liant invizibil al societății…!