Uite cine vorbește!

E un obicei al oamenilor, să se uite în gura vedetelor. Ce-a zis nu-ș ce fotbalist, actor, cântăreț ori alt star local ori mondial. În mod paradoxal, ziariștii tâmpiți sunt capabili să întrebe o vedetă sportivă sau de showbiz despre politică, societate, cultură, știință.

În schimb, n-ai să vezi un om de știiință, o somitate într-un domeniu  greu, să fie întrebat ce crede despre stânga, Parlament, dreapta, extremism. Ziariștii înșiși evită oamenii competenți și preferă să-și scrie propriile opinii.

Mă uit la ce spun sportivii când vorbesc despre sport. Nu mă interesează ce cred Doina Melinte, Ilie Năstase ori Magic Johnson despre politică, artă, știință, n-am astfel de așteptări de la ei.

Și așa ajung la alegerile pentru Parlamentul European, unde actorul nostru Mircea Diaconu a șocat o întreagă clasă politică. Unii spun că reușita lui este o palmă dată partidelor, alții, că omul e genial strateg. A început deja să fie insultat, brusc e „actoraș”, a jucat piese comuniste, e Neica-Nimeni.

Prea mult! Mircea Diaconu poate nu e de Oscar, dar nici „actoraș” n-a ajuns. Unii cred c-a răsărit din neantul cabinei sufleurului, însă actualul ales europarlamentar are o carieră politică lungă în spate.

Eu îl știu de când era membru în CNA, cu rang de ministru (sau secretar de stat), a fost și prin Bacău în inspecție la Euro TV, a primit ce se dădea pe-atunci (un plin de benzină, ceva la pachet, o masă, o cazare) și a plecat. La masă, om normal, modest, mândru de tractorul pe care și-l luase, ca să are pentru el și pe la vecini.

Să nu-l judecăm pe actorul Mircea Diaconu pentru ce face politicianul Mircea Diaconu, el nu e mai slab ca artist doar pentru că și-a construit încă de multă vreme o carieră politică. La urma urmei, e un politician ca oricare altul, putem să-l disprețuim pentru vasalitatea față de Felix Voiculescu, dar să nu-l acuzăm pentru ceea ce fac toț aspiranții la cariere politice.

Cât privește candidatura lui, eu am convingerea că cineva i-a uns drumul de la interdicția de a candida la permisiunea de a o face. Altfel nu se poate, e o insultă adusă bunului simț să crezi că, dacă era pe lista liberalilor, instanța ar fi spus „ai interdicție, dar numai ca senator, în rest poți candida unde vrei matale”.

În final, să ne uităm bine la lista europarlamentarilor români, a dispărut Proasta-lu-Tata, nu mai sunt Vadim, Gigi. În mare, cei care ne făceau de râs au dispărut. Să fim bucuroși, alte țări abia acum încep să exporte masiv prostie.