Cătălin Tolontan, Ion Cristoiu, Dan Tapalagă. Îi știți? Nu prea aveți de unde, îs niște neica-nimeni, scârța-scârța pe hârtie!
Nu mi-a plăcut niciodată Ion Cristoiu, cu atât mai puțin acum când are deliruri cu securiștii din presă. Sau, mă rog, cu „acoperiții”, că așa ar putea să le rămână numele. Io nu cred o iotă din ce zice Cristoiu, cum aș putea!? Nici voi să nu credeți, doar zic!
Despre cum s-au autodescoperit iar ofițerii acoperiți din presă!
Un american obișnuit cu o presă care ia foc doar cînd drepturile individului sunt puse la îndoială ar fi crezut, luînd seamă la alarmele, revoltele și zbieretele stîrnite joi în presa noastră de Proiectul de Buget că Guvernul Ponta a propus bani mai puțin la Sănătate sau la Educație.
Americanul s-ar fi crucit aflînd ce a făcut pe unii jurnaliști să sară din cazărmi și să îndrepte șpanga puștii spre Guvern: Plîngerea Laurei Codruța Kovessi că DNA n-ar primi paralele cerute de ea pentru 2015.
Firește, pînă la urmă lucrurile s-au lămurit.
A fost vorba de o neînțelegere.
Dacă DNA e îndreptățită să ceară mai mulți bani într-o țară în care jumătate din familii au wc-urile în curte și mulți copii abandonează școala, pentru că n-au încălțările cerute de mersul pe jos, e o chestiune asupra căreia nu mă pronunț.
Dacă m-ar soma cineva să mă pronunț, aș spune că bravii procurori de la DNA, cîntați de presa noastră de ofițeri acoperiți și de firme de presă paravan ale SRI, ar putea munci și pe salariile pe care le primesc acum, dacă tot sunt atît de dedicați serviciului, mai ales că trei sferturi din anchetă e făcută de SRI, altă instituție care nu stă rău cu banii și, mai ales cu timpul, dacă mă gîndesc că directorul SRI mai are un pic și-l depășește pe Balzac la numărul de cărți publicate de cînd e în fruntea Serviciului.
Că distinsa Laura Codruța Kovessi vrea mai mulți bani pentru DNA nu mă miră.
Peste tot în lume șefii de instituții folosesc dezbaterea la Buget pentru a cere bani, cît mai mulți bani.
Mă miră însă reacția unor colegi de breaslă mai tineri la jeluirile Laurei Codruța Kovessi.
Aceștia au tresărit au sărit imediat în sus de parcă s-ar fi ivit riscul de a pierde Ardealul.
Nici banii pentru Sănătate, nici banii pentru Educație, nici banii pentru eradicarea sărăciei n-au stîrnit atîta scandal ca banii pentru procurorii DNA.
Dacă mă gîndesc bine, n-ar trebui să mă mire reacția unor confrați de breaslă la știrea că DNA n-a primit prin Buget banii ceruți:
DNA e Divizia Penală a SRI.
N.B: Tot sunt somat să spun care sunt ofițerii acoperiți din presă.
Nu e nevoie:
Joi, 11 decembrie 2014, s-au descoperit singuri!(sursa: cristoiublog.ro)
A început acum și Cătălin Tolontan, nu știu ce i s-a năzărit!
DNA, SRI și retragerea unei procuroare de la Cluj
“În ceea ce-o privește pe Elena Botezan, ea a purtat o discuție în contradictoriu cu un ofițer de informații, cu puțin timp înainte de a anunța că pleacă din DNA”, susține un om din justiție. Sursa nu pretinde că acesta e singurul motiv al renunțării, dar descrie un tablou “în care SRI începe să dețină din ce în ce mai multă putere”.
Dan Tăpălagă și Ion Cristoiu au scris în ultima vreme despre “riscul transformării DNA în divizia penală a SRI”. Întîmplarea cu șefa DNA de la Cluj vine în această logică. Cristoiu crede că se vorbește prea puțin despre servicii pentru că acestea rulează armate de ofițeri acoperiți în media. Este mai vechea ipotează a lui Liviu Mihaiu.
În elogiul general la adresa DNA și SRI, ca aliați pe frontul anticorupției, nu e simplu să relatezi contra curentului. Dar dacă mergi doar pe terenuri sigure faci PR, nu jurnalism.
E limpede că există o intenție ca, “în numele unui bine superior”, mai multe instituții să galopeze. Efectul public este copleșitor și pozitiv.
“Rămîne de văzut însă cum vor merge în instanță aceste dosare. Pentru că, deocamdată, marile condamnări n-au fost bazate pe înregistrări, pe stenograme, ci pe probele adunate după buna tradiție a muncii de procuror”, spune o altă sursă din justiție.
Un judecător, altă voce cu care am discutat, observă că ”în ultima vreme DNA vine cu tot soiul de interpretări, cum să le zic, inovative”. Privesc magistratul cu care vorbesc. Nu e ironic, e doar întrebător și curios ce se va întîmpla cu aceste dosare în instanță.
Într-un an și ceva de mandat, Laura Kovesi a părut că eliberează dosare “de sertar”, că se aerisesc nume neașteptate, care pînă acum era menajate, dar a și pierdut cîțiva oameni cheie din structura centrală și locală a DNA. Iar SRI a căpătat o vizibilitate mult mai mare în investigațiile procurorilor.
Înainte, emisarii serviciilor de informații nu apăreau nici la bilanțul anual al parchetului anticorupție! Nu era un detaliu organizatoric, era o poziționare. ”Ne furnizați informații și atît”, li se spunea celor de la SRI.
Acum, în ochii publicului, serviciile sînt coautorii campaniei anticorupție. Și nu pentru că presa exagerează sau pentru că publicul este pasionat de conspirații, ambele sînt adevărate într-o anumită concentrație, ci pentru că așa comunică DNA, așa a vrut DNA să se înțeleagă. (sursa: tolo.ro)
Ultimul, nu neapărat în ordinea asta, e Dan Tapalagă:
Tara democratiei cu epoleti
Umbra serviciilor s-a intins cu timpul asupra puterii, inghitind-o incetisor. Amititi-va cat s-a tot discutat in ultimul an daca George Maior ar fi un bun candidat sau nu, daca ar fi un bun premier si nici azi nu stim cu siguranta daca a iesit complet din calcule. Toate astea au venit dupa un guvern condus de un premier luat direct de la SIE, Mihai Razvan Ungureanu. Astazi avem un premier despre care insusi seful statului sugereaza tot mai apasat ca ar fi fost ofiter acoperit si-l someaza sa-si completeze CV-ul. (…)
Conteaza prea putin daca Robert Turcescu executa un ordin pentru a se implica in jocul lui Basescu sau daca a cedat nervos, sub presiune sau santaj, recunoscandu-si dubla comanda in fata unei iminente deconspirari. Ambele variante mi se par la fel de grave. Nu-mi pasa nici daca Turcescu blufeaza, in sensul ca n-a fost in realitate ofiter acoperit. Tot ce stim este ca un jurnalist important se implica inexplicabil in jocuri de putere obscure, alimentat cu informatii dubioase, papusat de maini nevazute. (…)
Completati acest tablou cu un procuror pensionat peste noapte, disparut inexplicabil, retras din mari dosare, cu voci din sistem care pretind ca procurorii se transforma incet in divizia penala a serviciilor. L-am auzit apoi deunazi pe seful SRI, George Maior tipand la judecatorii Curtii Constitutionale pe motiv ca pun in pericol siguranta nationala deoarece au desfiintat asa numitele legi Big Brother. Sa zicem ca este dreptul serviciilor sa-si apere instrumentele de lucru, dar este total nefiresc sa vezi comisiile parlamentare de control vorbind fix ca purtatorii de cuvant ai serviciilor.
Am avut un dialog recent cu fost sef de institutie publica, siderat de atatea discutii despre servicii si ofiteri sub acoperire. Mi-a spus asa: „Voiam sa iti spun ceva legat de ofiterii acoperiti, desi probabil stii ca nu e vorba de niciun James Bond care piloteaza avioane sau trage cu pistolul dupa teroristi conducând o motocicleta. De fapt este vorba de informatori. Racolarea lor se face din initiativa unui serviciu de informații, de obicei SRI si 0215. Cei racolati sunt fie prinsi cu mâta in sac si santajati, fie oportunisti. In schimbul semnaturii nu primesc doar grad si bani, ci ceva mult mai urat: protectie si sustinere.
Sunt protejati indiferent ce ar face, pe principiul ca „e hot dar e hoțul nostru”. Nicio informare nu vine de la respectivul serviciu despre hotii care sunt informatorii lor. Dar cum serviciile sunt in razboi unele cu celelalte, vin de la altele. Fiecare serviciu vrea sa recruteze cat mai multi functionari publici superiori, membri ai guvernului sau magistrati. Deja sunt atât de multi ca nu cred ca mai exista functionar public de la sef de serviciu in sus intr-un minister important care sa nu fi fost racolat. Intr-un final o sa ajungă sa ii racoleze pe toti si toti vor fi protejati.
Sustinere inseamna suport pentru a avansa pe functii mai înalte in ministere ori in parchet/instante sau pentru a obtine portofolii ministeriale. Odata ajunsi acolo, ei răspund in continuare de comenzile date de de serviciul secret respectiv. De exemplu sa sustină anumite persoane pentru diverse functii sau sa promoveze ori sa îngroape un act normativ ori un dosar. In cazul in care nu se conformează, santajul funcționează in continuare.”
Nu stiu daca-i adevarat sau nu, dar este marturia unui om care a avut ocazia relativ curand sa cunoasca sistemul din interior. Acum, s-ar putea ca o tara ca Romania, o tara a dublului discurs si a fatarniciei totale, sa nu poata fi condusa altfel decat asa, de o mana nevazuta dar eficienta. A nu se intelege gresit: cred ca o buna perioada serviciile si-au facut onest si corect datoria, cel mai probabil inca si-o fac, am vazut cu totii ca au jucat un rol essential in lupta anticoruptie, in consolidarea democratiei si inca il joaca, ca s-au reformat in mod real si ca intre SRI-ul sub Timofe si SRI-ul sub Maior nu incape nici o comparatie, serviciul fiind radical schimbat in bine.
Dar nu putem sa nu constatam astazi ca serviciile par sa joace un rol tot mai mare in viata publica. Ne-am prins, iata, in hora dementa a deconspirarilor, punem in discutie apartententa unor candidati sau jurnalisti importanti la servicii dar nu prea stim ce intampla cu adevarat in curtea lor deoarece nu dispunem de instrumente eficiente de control civil. Suntem cred, in pragul unei crize in sistemul de securiate, o criza de incredere cel putin.
De afara, totul se vede prost, Romania se joaca cu credibilitatea unor institutii cheie, le taraste in campanii electorale si asta nu are cum sa nu sa afecteze increderea in Romania ca stat responsabil. Daca vom avansa mult asa, ma tem ca nu vom construi o democratie liberala, de tip occidental, la 25 de ani de la caderea comunismului, 10 de la intrarea in NATO si sapte de la aderarea la UE, ci o tara a democratiei cu epoleti. (hotnews.ro)
Mda, nu-s singurul nebun care vede securiști de presă, sunt și alții, mult mai importanți decât mine. Din punctul meu de vedere, ziarist acoperit sau securist de presă = ziarist corupt. Dar statul e stat, are rațiunile lui, mie mi se par extrem de periculoși ăia care folosesc instituțiile pentru războaie personale. Locul lor e la pușcărie.
Dacă ar fi o activitate cinstită, ar recunoaște, că tot se știe cine-s: „Da, frate, sunt «acoperit», mi se dau dosare să le public, dar eu sunt imbecilă/imbecil, uit să scot CNP-urile, mă fac de râs și pe mine, și pe alții. Uneori, inventez, abuzez, intimidez, că am interese personale, m-a enervat unul și vreau să-l bag la pușcărie. Dar în rest, sunt cinsit, am o viață impecabilă, imaculată, nu iau șpagă în afara salariului decât prin intermediar, de la niște afaceriști serioși!”
Lasă un răspuns