Cu excepția celor care obișnuiesc să ridice osanale diverselor instituții, ziariștii și bloggerii care îndrăznesc să fie pe baricadele civile au parte de tratament special, sunt lucrați zi de zi, ca să li se scadă credibilitatea. Ultimul pățit este Cătălin Tolontan, căruia un mercenar i-a publicat fișele fiscale.
În replică, Tolontan, a declarat pentru paginademedia.ro: “Imediat am primit telefoane care mi-au spus că ceea ce au făcut cei din Ministerul Finanțelor este penal. Politicieni despre care scriem în mod insistent sunt atât de disperați încât au adus Ministerul Finanțelor în situația de a breveta secretul fiscal făcut public pe internet”
Ce pățește Tolontan au pățit și alții. Fără să mă victimizez și, desigur, la altă scară, și mie mi s-au publicat datele personale, în Deșteptarea, când tot scriam despre prefectul Scripăț. Pur și simplu, instituțiile statului s-au pus atunci la dispoziția demnitarilor și a cozilor de lopată din presă, care-l slugăreau. „Gruparea organizată” nu s-a oprit, încă mă lucrează, sunt extrem de determinați în ceea ce fac, își fac și multe iluzii, au ajuns un pic disperați.
Bunul simț e în stare de asediu, în toată țara. Oamenii care scriu, mai bine sau mai rău, după cum le dictează capul, sunt atacați, defăimați, terfeliți. Cine face asta? Păi tot niște angajați din presă, care se folosesc de instituțiile statului în interes reciproc. E un iureș contra libertății de exprimare cum n-am mai văzut, dar purtat nu politic, ci cu instrumente mult mai perverse.
Agresiunea contra ziariștilor tot corupție este, la fel ca minciuna instituționalizată.
Cu Tolontan, s-a solidarizat și Active Watch.
Update: Replica lui Cătălin Tolontan:
La ordin politic, niște oameni dintr-o structură de forță a statului român au fost siliți să caute ceea ce se spera să fie date compromițătoare. Odată obținute, reziduurile murdare urmau să tîrască împreună cu ele la canal și investigația Ridzi.
Ni s-au căutat vulnerabilități, firme, șpăgi, bani, semnături de pe documente, ni s-au copiat declarațiile de venit și au săpat după eventuale afaceri cu statul ale familiilor. ”Chestii obișnuite”, așa cum avea să ne mărturisească cineva mai tîrziu. Am fost filați, ni s-au ascultat telefoanele.
O mică lămurire. Nu a fost vorba despre SRI. Nici în 2009 și nici acum. ”Lucrarea” a fost operată fără să fie înregistrată în catastifele instituției obligate să facă asta, ca o operațiune neoficială. Mai multe nu putem dezvălui acum.
Habar n-aveam că eram niște jurnaliști tratați drept spioni. Eram prinși, paradoxal, între nemulțumirea patronatului și a grupului de presă și cea a guvernării PD-L.
E adevărat că Elena Udrea mă amenințase public, pe holurile Parlamentului, dar nu credeam că are atîta putere. Am aflat mai tîrziu despre dosare. N-am făcut caz, la urma urmei e ceva ce se întîmplă multor jurnaliști români.
Subiectul nu e nici măcar acela că datele personale, care sînt păzite de secretul fiscal, au ajuns să fie consultate în bloc, după mărturiile celui care le-a publicat pe net. Ca la bibliotecă! Te duci, îl compari pe Tolontan cu Esca, pe Badea cu Gâdea și anunți că revii cu marfă proaspătă. La Esca înțeleg că se așteaptă sincronizări cu alte venituri. Să sară repejor la cap și alte ministere, nimic nu mai secret!
E treaba omului de unde a făcut rost de ele, dar faptul că Ministerul de Finanțe și ANAF au o asemenea breșă și-și încalcă promisiunea secretului fiscal față de contribuabilul român e treaba tuturor.
Cît de penetrat politic și de servicii e un astfel de minister, că doar nu crede nimeni că o secretară are datele la zi, pe alese, dosare cît casa, numai să te uiți în ele după pofta inimii!
Integral, pe blog.
Daca sunt corecte, care este problema? Si functionarii publici au declaratii de avere! Clauza de confidentialitate este prevazuta in Codul Muncii, dar in conditiile stabilite prin CCM, CIM, regulamente interne
ziaristi adevarati , nu ?
aia bani , nu piscoturi si cola pe la nu stiu ce conferinta de presa , sau ce lasa printre degete politicienii locali pentru ziaristi de-ai casei