PDL și-a falimentat ziarele pe care s-ar fi putut baza și a ajuns la mâna Deșteptării. Nu acum, ci mai demult. Au mers pe mâna lui Sergiu Sechelariu la localele din 2008, în dauna propriului candidat, de dragul susținerii trustului Deșteptarea. Pentru că se simte pe cai mari, trustul le permite unor lichele să arunce cu venin în restul presei. Cine nu e cu PDL e lătrău. O fi, n-o fi, pe tema asta a comentat Contrasens.
Ținta atacurilor neprovocate am fost și eu, iar cuvântul liber le stă în gât unora ca Limbă și Jabulani. Cum să se facă ei utili, dacă nu sar la gâtul cuiva? Cum să-și merite banii, că meserie nu știu, caracter n-au, ba unii dintre ei au uitat să mai scoată mâna din buzunarele altora?
Totuși, problema nu e la ei, bieți strigoi ai manelismului de presă, cu banu’ lipit de frunte. E la politicienii care le cer să execute comenzi. În cazul ăsta, liderii PDL au o frustrare, că nu pot să atace direct fosta guvernare, din moment ce au fost implicați direct. Și apelează la susținerea lichelismului instituționalizat de la trust.
Întrebarea e au nevoie oameni ca Berca și Scripăț să fie linși de Limbă și Jabulani? Le convine să le fie asociată imaginea cu respectivii? Mâine-poimâine, cel puțin unul dintre lingăi poate fi arestat pentru corupție. Altul e nenorocit pe vecie, după ce a călcat în străchinile unei crime. Ce vor zice atunci? Vor repeta fraza lui Sechelariu ”îi plătesc ca să mă lingă”?
La ce bun să ajungi primar, prefect, senator etc, dacă, a doua zi, la ușa ta, bat cei care te-au lins, dar acum ca să te șantajeze? Câte ape, câte inundații trebuie să vină, ca să scapi de rușinea asta?
Lasă un răspuns