Festivalul Theaterstock, organizat vara trecută, a devenit cel mai mare scandal din 2015, dar și pe acest început de an 2016, fiind implicați mulți oameni și, evident, mulți, mulți bani, aproape 500.000 de euro, de la bugetul local.
Noi, cei de la Ziarul de Bacău, am încercat să aflăm ce s-a făcut cu banii. Ni s-a răspuns, indirect, că, dacă Theaterstock a fost frumos, ce ne mai interesează? «Ce aveți cu „oamenii frumoși” ce s-au dedicat acestui eveniment care a pus Bacăul pe harta culturală a țării?!» a fost singurul răspuns turuit de mașina de propagandă montată de conducerea Teatrului Bacovia.
Răspunsul este simplu: banii sunt una, spectacolele și calitatea lor, alta. N-a zis nimeni că Theaterstock a fost urât, ba chiar Ziarul de Bacău a fost prompt în prezentarea programului, pentru ca publicul plătitor de taxe și bilete să știe ce oportunități de distracție îi oferă Bacăul.
A fost frumos, dar n-am putut ocoli MINCIUNA INSTITUȚIONALIZATĂ din jurul Theaterstock. Festivalul nu a pus Bacăul pe nicio hartă, pentru că, deși a avut buget, a fost palid promovat în presa națională și deloc în cea internațională. A mai auzit cineva de un mare festival care să înceapă sâmbătă și să fie promovat de vineri, cu doar o zi înainte? Sau să spui, la radio, „Sunt Anca Sigartău, te aștept la Theaterstock”, dar să uiți să spui în ce oraș se ține?
Apoi, cele circa două treimi din programul de spectacole care au fost anulate, decalate, devansate etc fără explicații cinstite. Nu poți să nu te întrebi de ce o trupă care a ajuns cu 6 ore de întârziere și a „performat” la 2-3 dimineața, fără public, a mai fost plătită. Și sunt zeci și zeci de probleme pe care festivalul le-a avut și care au făcut ca minciuna cu Zdob și Zdub să fie doar „capac peste colac”.
„Oamenii frumoși”, cum le place să se alinte, au demonstrat la acest festival că frumusețea înseamnă pentru ei BANI, mese întinse și osanale care să li se dedice, într-un patologic cult al personalității. Directorului Anca Sigartău i s-au închinat zeci și zeci de ode, în ciuda EȘECULUI vizibil din satelit al organizării. Pagina de Facebook a evenimentului a găzduit texte exaltate, stupefiante.
A fost frumos Theaterstock? A fost, dar pentru că trupele invitate și-au făcut treaba, nu pentru că Anca Sigartău ar fi vreun geniu organizatoric. Ostilitatea cu care directoarea teatrului a tratat presa critică și REFUZUL disperat de a răspunde întrebărilor despre cheltuirea celor 500.000 de euro arată o profundă neînțelegere a locului în societate al unui director de instituție publică. „Nu suntem primărie, ca să răspundem la întrebări”, aud că ar fi spus Anca Sigartău sau cineva din anturajul său. Greșit, profund greșit. Și ILEGAL!
Dar nu despre orgoliul de ziariști este vorba aici și nici despre „nu-i așa că a fost frumos Theaterstock!?”, ci, din nou despre explicațiile pe care conducerea teatrului refuză să le dea despre cheltuirea celor 400.000 de euro și a banilor, alți circa 25.000, de la sponsori. Între timp, sumele par că depășesc de fapt 620.000 de euro, dar nimeni de la primărie nu pare că mai ține socoteala.
Sunt zeci de întrebări pe care le-am adresat conducerii teatrului, în timpul festivalului și după aceea. Nu am primit niciun răspuns oficial ori neoficial. Nimic, semn că e ceva de ascuns, oamenii cinstiți nu ascund cheltuirea banilor, ba trebuie să-și facă un titlu de glorie din practicarea transparenței.
Pandele. Dragoș Pandele
Cheia și lăcata pare să fie acest Dragoș Pandele, a cărui impostură am demonstrat-o cu documente de la Primăria Sibiu. Tot legat de Pandele, am arătat de ce nu e cea mai indicată persoană să fie consilier financiar la o instituție publică. Firește, nici el n-a răspuns la întrebările puse de Ziarul de Bacău conducerii Teatrului, dar a pornit ventilatorul de… mizerie.
Într-un drept la replică remis Ziarului de Bacău, Dragoș Pandele ni se arată în toată „splendoarea” și mentalitatea de haiduc binefăcător al banilor. Cum am spus, nu răspunde la întrebările din articolele ziarului, dar se laudă că nu și-a luat comision din banii de la Ministerul Culturii. În rest, spune singur că a luat comisioane de la sponsorii care au fost îndrumați tot de el să vireze banii nu la teatru, ca organizator, ci către o asociație transformată în mașină de „circulat” banii. În acest buzunar privat, au fost vărsate sposorizările și 200.000 din banii publici.
De ce? Dragoș Pandele susține că n-avea departament de marketing la teatru, dar a găsit unul pe măsură la o asociație nou înființată de o ziaristă naivă.
În afară de asta, Pandele, a cărui funcție oficială nu o cunoaștem, dar pare să fie mai importantă decât a managerului Anca Sigartău, e nou venit în oraș, dar spune că s-a confruntat cu tot felul de oameni răi, care i-au sugerat clienți, comisioane, contracte. Și pe care i-a supărat cu cinstea lui și, iată, au început atacurile în presă. Pe care, crede el, le-ar fi putut anula cu bani, dar e cinstit, el vrea doar cultură pe voluntariat și comisioane.
Replica „voluntarului” pare mai degrabă un auto-denunț, pe care ar fi trebuit să-l adreseze instituțiilor specializate. De asemenea, Pandele, nou sosit, se simte dușmănit și buzunărit.
Între timp, au fost dezvăluite și țepele pe care unele trupe le-au luat, cea mai importantă fiind a teatrului Antagon, din Frankfurt, care tot așteaptă 32.000 de euro, conform contractului. E drept, poate ar fi trebuit să i se pară suspect că are contract cu o entitate – teatrul – dar a fost pus să factureze către o asociație.
Anca Sigartău și cei cu care conduce Teatrul Bacovia au reușit anul trecut să pună Bacăul nu numai pe harta festivalurilor frumoase, dar scandaloase , ci și a analfabetismului și a țepelor. Și încă n-am zis nimic despre banii de la Zilele Bacăului și penibilul Festival de Jazz, pentru care s-au păpat cu linguroiul alte zeci de mii de euro de la bugetul local.
Toate se rezolvă în Justiție, cu vorbă bună nu se poate
Ieri, instanța de judecată a obligat Teatrul Bacovia să dea informațiile solicitate de Ziarul de Bacău. Plus despăgubiri de 1.000 de lei. Vedem ce va fi la recurs, dar, în esență, Justiția a certificat obligația teatrului de a furniza informațiile prevăzute în Legea 544/2001, a informațiilor publice.
Tot în instanță ajunge și Asociația Muze Colorate, a Mădălinei Rotaru, care cere 133.000 de euro, pe lângă cei 200.000 de euro pe care i-a primit. În total, 333.000 de euro. Rotaru nu vrea să facă declarații, la fel cum nu a vrut nici tipografia din București, care și-a rezolvat pe șest problema. Dar lucrurile nu rămân așa, pentru că e prea evident ce fac oamenii ăștia.
Pana una alta ei (Anca Sigartau, Dragos Pandele etc) isi iau bagajele si se tot duc.
Perdantii ramanem noi cu ajutorul neprecupetit al celor din primarie/biblioteca si CL.
Ce bine ar fi daca macar o data, pentru o suma infima de 1 leu sa plateasca cine a semnat.
Atunci poate s-ar speria un pic si ar mai pune limita la scurs banii publici.
Pana atunci teatru ieftin.
Vaaaaaaai, aşa ceva, să se bage a treia putere în stat peste artele frumoase! Să oblige statul de drept oamenii frumoşi şi liberi să răspundă despre festivalul local de ipocrizie, ntz, ntz, ntz!!!
Toti uita de personajul principal, care initiaza fara discernamant cererile catre CL pentru a finanta aberatiile grupului infractional! Viceprimarul, omul frumos din primarie, care fara jena, introduce initiativa dupa initiativa FACE PARTE DIN GRUPUL LOR! Ababei, la puscarie si tu alaturi de ei!