Nu te lăsa purtat de val doar pentru că auzi un „avansați înainte”, nu ești în autobuz. Întreabă-l pe cel care te promovează ce vrea de la tine și gândește-te bine dacă poți să faci față noilor cerințe. Există pericolul să fii depășit, iar avansarea să se transforme rapid într-o concediere sau o cădere rușinoasă.
Întreabă de ce a fost schimbat cel dinaintea ta, în cazul că n-a murit ori n-a urcat pe scara ierarhică. E important, pentru că aceleași motive ar putea invocate împotriva ta. Nu te bucura de răul altuia, mentalitatea asta e păguboasă, vei ajunge și tu în postura de victimă. Dacă ți se par incorecte motivele schimbării, nu accepta postul și vei evita să fii lovit de bumerang.
Stai în banca ta, e preferabil să fie acri strugurii, decât să te strici la stomac. Nu te grăbi, gândește pe termen lung.
PS. Astea mi-au venit în cap știind situația și fluctuația veșnice de la Deșteptarea.
De regula, tentatia este foarte mare, mai ales in colectivele macinate de parvenitism si sapaturi intestine.
Promovarea vine cu beneficiile cuvenite, dacă ești pregătit. Problema e că mulți nu înțeleg că promovarea implică, mai presus de funcție, așteptări, responsabilitate, stres, cunoștințe, experiență, muncă. Promovarea înseamnă mai mult o creștere a sarcinilor decât a recompenselor. Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea sa se-ntâmple! 🙂