Un nebun care și-a terorizat vecinii s-a urcat ieri într-un copac și a amenințat că se aruncă. Au venit polițiștii, jandarmii, ambulanța, pompierii, ziariștii șamd. Și mulți gură-cască, ținuți la distanță de organele vigilente.
Am trecut pe-acolo (să casc și eu ochii, ce dracu’!?), însă un nene cu grad mi-a explicat frumos că nu e bine să pozez de-aproape, că mă vede, se emoționează și cade naibii din copac. La o fereastră, sus, un negociator profesionist parlamenta cu individul verzi și uscate.
M-am retras, ca să nu stric negocierea, și le-am sugerat soluția perfectă: un nene hingher de meserie să vină și cu suflătoare de-aia să-l anestezieze și să cadă pe ceva amenajat moale. Zâmbete, hihihi. „Să-l gâdile cineva”, a glumit altcineva. Sau să se pârguiască și să cadă, ca o pară.
Cert este că oamenii ăia învățați să salveze vieți în primejdie și să prindă infractori erau ușor agasați că pierd vremea cu nebunul (era după-amiază, iar maimuțoiul se cățărase de dimineață). Și nu pot decât să fiu de acord cu ei. La urma urmei, un sinucigaș real e un sinucigaș mort sau la reanimare, nu stă la palavre cu orele.
PS. Spre seară, am auzit că s-au săturat și polițiștii și au încercat să-i dea cu spray în nas, dar omulețul s-a șters pe față cu niște frunze și tot nu s-a înmuiat. Până și în apă i s-a pus un purgativ, dar nici asta nu l-a clintit. Un caracter puternic!
Mai bine taiau craca.