Iată câteva sfaturi pentru cei a căror activitate merită ori trebuie să fie reflectată în presa din Bacău. E cu aplicabilitate locală, deoarece sunt câteva particularități despre care am să vorbesc.
Atenție, nu e despre și nici pentru reprezentanții mass-media! Scriu asta pur și simplu pentru că mulți politicieni, demnitari, directori nu știu ce să facă și nici n-au pe cineva să le spună.
Interesul poartă fesul
E foarte important pentru comunicatori (politicieni, directori, demnitari etc) să urmărească atent cum este reflectată activitatea / conferința de presă. Esențial e să observi atent cine scrie ceva sau dă la tv despre conferința ta de presă.
E mai puțin relevant dacă e critic, neutru sau laudativ, important e să nu fi venit la cafea și pișcoturi moca. Știu că există tentația să-i apreciezi pe lăudaci, dar e un obicei contraproductiv, scopul tău e ca mesajul să ajungă la public. De aia, nu-i băga în seamă pe logoreici și păreriști, urmărește cu atenție produsul prezenței lor la eveniment, ca să știi pe viitor nu să selectezi pe cine inviți, ci…
… să nu arunci cu banii în câini
Da, vine și momentul când trebuie să te promovezi. Ori în campanie, ori cu alte ocazii, ai nevoie de promovare în presă (ziare pe print și online, tv, bloguri) și pe Facebook.
În primul rând, nu plăti mercenari care să-ți atace inamicii, pentru că în secunda când le tai rația vor sări la jugulara ta. Plata unor mizerii se întoarce sub formă de lături și dramolete penibile, mult mai bine fără. E preferabil și etic să te promovezi la vedere pe tine și activitatea ta. Ok, o să zici, dar unde?
Păi am zis mai sus, nu arunca în câini cu banii, fii pragmatic. Am să fac o analogie. Te duci la piață și dai 10 lei și nu-ți pasă că pleci c-o singură barabulă acasă, te trezești tot flămând. Oamenii normali întreabă cât e kilul, că scopul e să faci mâncare, nu doar să cheltuiești niște bani. În multe ocazii, comunicatorii se păcălesc singuri, dau bani și tot în anonimat zac.
Totul e măsurabil
E bine să verifici rezultatele cheltuielii pe care o faci, totul e măsurabil, orice ban trebuie să aibă echivalent concret.
De exemplu, pe Facebook plătești 10 lei pentru un reach de 1.500, care trebuie împărțit la 10 pentru a obține un număr real de oameni care chiar se uită la informație. Dar ți se spune înainte pe ce dai banii.
La fel, pentru presa online există Google Analytics, sau alte instrumente. Ca să nu dai 10 lei și să ajungi acasă cu un singur cartof, întreabă despre trafic, cere cifre. Sunt multe site-uri în Bacău care cer bani, însă țin la sertar datele de trafic pentru că sunt rușinoase. Dacă nu ar fi fraieri să pună botul, le-ar fi greu să ceară sume astronomice pentru 50-100 de cititori.
Luați exemplul firmelor care nu plătesc articole publicitare sau bannere fără să ceară datele de trafic înainte sau după. Unele măsoară singure, că nu e mare lucru. Până la urmă și politicianul tot un produs este.
E drept, sunt și unii care, ca să adune „rezultate” pe Facebook, își creează zeci și zeci de grupuri, în care distribuie propriile articole, ca să aibă ce să-i arate clientului. Ignoră-i, reachul de pe Facebook e departe de tot de click-urile efective. Rezultatele înseamnă mult mai mult decât spamul copilăresc pe grupuri de Facebook, dar asta e altă discuție, oricum, trebuie să intri la idei dacă tu vorbești despre ceva serios și te vezi pe grupul „Vânzări dispozitive de flaxurat țurumbele”.
Conferința de presă
Când organizezi o conferință cu presa din Bacău, trebuie să-ți faci o listă de priorități, fără, totuși, să desconsideri pe cineva. De pildă, primii pe care-i suni nu sunt cei cu care-ți bei cafeaua, ci ziariștii și bloggerii relevanți, cei care chiar scriu frecvent pe domeniul tău de activitate și care activează pe bune în mass media (adică au un public real, cât de mic).
Deci, toți trebuie tratați egal, însă mai mare atenție cu presa (includ și blogărimea) realmente activă. Nu ademeni ziariștii cu agende și pișcoturi, îți vor umple sala, dar vor scrie aceiași doi-trei, ce rost are? Din toată zgârcenia, pune-le tuturor în față o apă și o cafea, dacă tot ți-ai pus ție.
Apoi, de pe lista cu presa din Bacău invitată la un eveniment trebuie scoși cei care nu sunt… presă. Caz concret: O entitate cu „TV” în nume nu e televiziune, nici presă, nici nimic, dacă nu face știri, emisiuni, reportaje, documentare, nu are licență CNA, nu emite pe vreun cablu, nu are programe nici online. Orice filmangiu de nunți poate zice că face presă dacă înregistrează și pune brutul pe youtube.
N-am nimic cu ei, fac și ei un ban filmând tot felul de ședințe ca la nuntă, dar să spui că ești „Televiziunea Bacăului” e o formă caraghioasă de impostură. Bineînțeles, nu-s ei de vină, ci fraierii care-i bagă în seamă. Cum ajunge o ne-televiziune să se acrediteze pe la instituții, zău dacă-mi trece prin cap!
Ce altceva mai facem?
Despre prezența în emisiunile televiziunilor locale, cu bani sau fără, discuția e mai amplă, în principiu du-te la toate, dar sfatul meu e să mergi la alea unde știi că realizatorul face tam-tam din timp și după aia se vorbește pe diverse canale despre ce-ai spus acolo. Dacă n-ai nicio reacție, de nicăieri, data viitoare stai acasă, e de preferat o seară cu familia.
Urmărește ce comentarii apar la articolele despre/cu tine, pe site-urile de știri și pe Facebook. Știu, e o junglă, mulți care comentează îs imbecili, multă lume e literalmente proastă, dar dacă apar și păreri pertinente poți să-ți faci o idee despre cât de quality e comunitatea agregată de ziar, site, blog etc. Nu ezita să scrii și tu acolo, deși te poți aștepta la tot felul de reacții.
În fine, fă-ți un site, de pe care ziariștii să poată prelua din ideile tale, angajează specialiști adevărați, nu figuranți care vorbesc sofisticat dar își prind deș’tele în orice.
Cam atât, deocamdată, am zis că e scurt îndrumarul pentru relația cu presa din Bacău.
Un articol constructiv, bravo !