Angajăm femeie de serviciu

Breslele românilor nu sunt capabile de autoreglementare, mereu e nevoie să vină cineva din afară, ca să le facă ordine și curățenie.

Medicii, de exemplu, au un Colegiu, care s-a specializat în temporizat și anihilat orice reclamație. Singurul organism care poate lua măsuri cu un doctor pasează pisica la nesfârșit. De ce? Pentru că niciodată medicii români nu-și vor scoate ochii între ei, chiar dacă erorile unuia îi afectează pe toți la imagine.

Avem cazul de la Spitalul Județean Bacău. Nu știu ce combinații sunt acolo, dar mie mi se pare că sunt tocați tocmai cei care au luat atitudine față de șpagă. De exemplu, sunt vizați cei care au reclamat mita de la Maternitate. De anchetă, nu s-a mai auzit nimic, dar organismul medical îi respinge pe „agresorii” care au pus reflectoarele pe mizeria de acolo. Doctorii au grijă să nu se schimbe nimic, iar pacienții plătesc din greu.

Preoții sunt o altă breaslă unde nu dă nimeni cu mătura. Ca peste tot, există și acolo oameni care fac erori, dar foarte rar auzi că se iau măsuri disciplinare. Mai degrabă se iau în calcul mâncătoriile interne, decât comportamentul greșit.

Presa e un organism grăitor. E plin de cozi de topor care se ocupă cu șantajul, scriu minciuni, ca să facă jocuri de interese. Eu scriu permanent despre corupția și dezechilibrul din presă, dar redacțiile preferă să stea în zeama proprie. E mai simplu să spui „Popescu atacă Deșteptarea, pentru că e plătit de Stavarache”, decât să vezi că nu-ți mai cumpără nimeni mizeria de hârtie. Mai departe, dacă scriu despre Ziar sau 1Tv, e limpede că-s plătit de Benea, nu?

Ziariștii între ei nu se pot reglementa, nici măcar cât negru sub unghie. Înainte, existau șefi de redacții, la care te uitai ca la niște simboluri de echilibru și corectitudine. Acum, șefii sunt mai ticăloși decât ticăloșii, pentru că tocmai de-aia au fost puși acolo.

Cum să-mi dea mie dreptate un redactor-șef care-și fură/păcălește patronul, iar eu am scris despre asta? Nu e mai simplu să-mi caute nod în papură? Ziarul/televiziunea la care lucrează se vor duce de râpă, el va pleca de acolo și va spune că patronul e un idiot. Și, sincer, cam așa și este.

În timpul ăsta, se închid ziare, dispar televiziuni. Odată cu ele, locurile de muncă. Și stăm și ne lamentăm că e tot mai greu în presă, lefurile întârzie, iar mica ciupeală și interesul personal devin tot mai firești. Presa nu a ajuns de căcat din cauza patronilor, ci din vina lichelelor de prin redacții.

Avocați, notari, magistrați, polițișți, politicieni, fotbaliști etc. Pentru toți, e nevoie de reglementări exterioare, pentru că românul nu e capabil să-și facă singur curat în ograda proprie. Dar se uită cu mare atenție la mizeria vecinului, ca să aibă pe cine da vina.