Eram la o emisiune la 1TV Bacău și trăncăneam despre dezastrul ăsta social în care a ajuns Românica. M-a frapat o bătrânică. A sunat, a intrat în direct și a început să vorbească despre criza medicamentelor. ”Iau niște medicamente… nu dau numele, că știu că nu e voie (…)”, a zis băbuța.
Am rămas stupefiat. Deși o duce greu, femeia a ținut minte că nu e bine să zici nume de produse sau mărci la televizor. Mă gândeam ce ușor se adaptează românul la interdicții. Treaba asta cu reclamele interzise e data de CNA pentru televiziuni, nu pentru oamenii obișnuiți. E normal să zici că ai luat Aspirină, să spui ca ai dat cu Loganul peste pisica vecinului. Nu e nimic ilegal în asta, nu asta se cheamă reclamă mascată. Și chiar dacă ar fi așa, amenda ajunge la televiziuni, nu la oamenii care vorbesc natural.
Zău așa, românii se învață prea ușor cu interdicții care nu-i privesc.
i-au/iau? 🙂
iau 😀 merci