„Eu știu unde mi-am lăsat AKM-ul: la unitatea 1849 din Ploiești. Pot să fiu acolo în 30 de minute. Și sper ca la nevoie să fie în fruntea României unul care sa ne cheme la datorie pe noi și nu pe inamicii noștri!”, scria pe Facebook o distinsă vedetă tele-socială. Frumos, patriotic, de căcat.
Fraze bombastice am tot auzit, francezii sunt cei mai buni vorbitori despre Patrie, Onoare. Ultima glumă despre ei e un rezumat a ceea ce poate o nație guralivă: „Primele victime ale invaziei din Crimeea! Armata franceză s-a predat ambasadorului Rusiei la Paris”.
Propaganda de război, pro-război, sună frumos, chiar dacă emfatic, însă România n-are nici cu ce și, mai mult ca sigur, nici cu cine, ca să se apere. NATO e o organizație superbă, dar dacă rușii ne-ar ataca, ar dura mult până ar mișca cineva un deget, oricum ajutorul ar veni prea târziu.
Trăiască lupta pentru pace? Da, e tot propagandă, tot de război, comunistă, un fel de „țara te vrea mort, fraiere!”. Cel mai bine ar fi să stăm în banca noastră și să ne bucurăm că nu le-a trecut prin cap politicienilor să treacă Prutul, din nou. Data trecută s-a lăsat nașpa.
Între timp, să profităm de faptul că rușii s-au arătat lumii așa cum au încercat să mascheze cu Olimpiada de la Soci: o țară tot mai departe de civilizația vestică și libertățile omului. În fapt, o dictatură sinistră, despre care vom afla lucruri de groază în epoca post-Putin.
PS. Domnii cu propaganda ce-ar face în realitate, în caz de război? Pe AKM sau pe smartfon ar pune mâna? La popotă, corespondent de presă, ceva, departe de linia-ntâi, unde merg numai proștii.
– captura e din 2010.
Later edit: se pare că europenii s-au predat, au rămas americanii să se certe cu rușii, de ochii lumii.
Lasă un răspuns