Polemică Mircea Toma – Vladimir Tismăneanu pe tema linșajului mediatic B1- Antena 3

De-un timp, băsiștii de la B1 Tv se bălăcăresc porcește cu fanaticii lui Felix, de la Antena 3. Ce-i la gura lor n-ar trebui să fie la îndemâna copiilor, să nu capete obiceiuri proaste.

Principala problemă e că fanaticii lui Traian Băsescu, gen Andreea Pora, Mircea Marian & Robert Turcescu, se consideră superior-îndreptățiți să practice propaganda pro-Băse și anti-USL.

În mintea lor, libertatea presei se confundă cu obediența și osanalele, plus atacul la jugulară, numai dacă-s pro-Cotroceni.

De partea cealaltă, Gâdea, Badea & Co adună zilnic delincvenți de presă, ca să-l înjure sistematic pe Băsescu, folosind cele mai abjecte metode imaginabile. Ceva la fel jegos am văzut numai la Trustul Deșteptarea, unde timp de nouă ani s-a practicat linșajul mediatic la adresa opozanților patronului. Evident, la altă scară.

Acum, cele două tabere se înjură direct, și-au lăsat baltă idolii, au trecut la lupta corp-la-corp. La Antena 3, unde-s mai mulți bani, cantitatea de dejecții este mai mare. A sărit și Jurnalul național. Dincolo, Andreea Pora, Mircea Marian și ceilalți se străduiesc să răspundă „deontologic”, dar tot de pe poziția „usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi pute!”.

Fiecare gașcă zice despre cealaltă că „nu-s ziariști, doar noi suntem!”. În realitate însă, niciunul dintre ei nu mai e demult ziarist. Despre asta a scris și Mircea Toma, de la Agenția de Monitorizare a Presei – ActiveWatch, care consideră că asistăm la o păruială și un linșaj de natură politică.

(…) Dacă „senzaționalismul” produce victime doar din motive de foame de audiență, celelalte cauze implică raporturile instituțiilor media cu clasa politică. Angajarea în tabere politice aflate în competiție constituie cel mai frecvent context generator de tiruri de acuzații azvârlite peste baricade de unii către ceilalți și viceversa. Dacă țintele sunt în marea lor majoritate oamenii politici, se întâmplă ca, uneori, să cadă victime ale unor asemenea „măceluri mediatice” și ziariști.

 

Numai în săptămâna aceasta am înregistrat o asemenea situație în care între doi vectori de comunicare contaminați de agenda politică a managementului au intrat în coliziune directă.  Preț de trei seri s-au acuzat de „propagandă” și au promovat un discurs care nu le face cinste nici ca profesioniști, dar nici măcar ca adulți. S-au gratulat fără nicio reținere cu termeni precum „băsist” și „pontănac”. Dar acesta este doar un alt episod dintr-o încleștare obositoare începută acum cinci ani, semn că cele două televiziuni nu mai au nicio legătură cu noi, publicul răbdător de acasă.

– textul integral, aici.

În replică, printr-o scrisoare deschisă, politologul Vladimir Tismăneanu îl somează pe același Mircea Toma să ia atitudine, să se situeze musai de partea băsiștilor:

(…) Chiar nu te exaspereaza linsarea mediatica a unor respectati colegi de profesie? Chiar nu vezi distinctia dintre victima si faptas? Nu crezi, Mircea, ca rolul intelectualilor critici este sa le spuna celor “adormiti” ca risca, atunci cand se vor trezi, sa constate ca traiesc intr-un oras invadat de sobolanii purtatori ai ciumei? Nu va fi oare prea tarziu?

 

Iti scriu aceste randuri pentru ca am aflat ca organizatia pe care o conduci, “ActiveWatch”, de la care asteptam o riposta categorica la derapajele scandaloase ale “Antenelor” si altor voci ale coalitiei hegemonice din Romania, a evitat o atitudine transanta, preferand strania, indoielnica pozitie a unei presupuse echidistante. In “Teza”, un film despre ororile dictaturii lui Mengistu, am auzit un proverb etiopian, draga Mircea, despre cei care, in clipe de maxima confruntare, aleg sa stea la mijloc. Ei risca sa primeasca doua gloante, nu doar unul…

 

Pe scurt, din cate inteleg, pozitia ta si a organizatiei este: “În cazurile în care „ziariștii” care își asumă fățiș opinii politice partizane se încaieră între ei, opțiunea organizației este să semnaleze această categorie de situații în raportul anual.” La randul meu, nu am cum sa nu fiu intru totul de acord cu poetul si eseistul Radu Vancu atunci cand cand iti spune:”Ei bine, mie mi se pare că, în loc să răspundă întrebării legitime privitoare la tăcerea ActiveWatch în acest caz revoltător de imolare mediatică a unui jurnalist, textul lui Mircea Toma dă de fapt naștere altor întrebări.” Nu pot accepta ghilimelele folosite in raport cu oameni care au dovedit din plin ca gandesc cu capul lor si ca nu sunt argatii niciunui mogul. Aceste ghilimele mi se par halucinante, un recurs simbolic care trimite catre lumea lui Orwell.

 

Draga Mircea, nu trebuie sa gandim la fel despre multe lucruri, dar este limpede ca, daca iubim societatea deschisa, daca ne pasa de soarta unei democratii inca prea fragila pentru a-si ingadui alunecari precum acelea care se petrec incepand din vara anului 2012, este cazul sa ne mobilizam si sa reactionam. Este cazul ca, dincolo de firesti dezacorduri pe teme sa le zicem, in spiritul lui Ralf Dahrendorf, ale politicii normale, sa ripostam impreuna, fara ambiguitati, atunci cand se pun sub semnul intrebarii, in mod cinic si iresponsabil, fundamentele constitutionale ale acestei republici. Este cazul sa renuntam la pozitia de martori neutri si sa devenim, vorba lui Raymond Aron, spectatori angajati.

 

Cand se deruleaza campanii de o imunditie nemaiauzita impotriva celor desemnati drept “jagardele”, cand insultele la adresa Andreei Pora se situeaza intr-o zona clar penala, o organizatie de monitorizare a abaterilor de la etica jurnalistica nu poate, nu are dreptul sa taca. Ce asteptam, Mircea, sa ajungem la cazuri precum Galina Starovoitova si Anna Politkovskaia? Vrem ca Dan Tapalaga sa fie fortat sa plece din Romania precum Masha Gessen din Rusia lui Putin?

– scrisoarea integrală, aici.

Eu mă situez de partea lui Mircea Toma, în această polemică, fie și pentru faptul că, dacă te bagi în lături, te mănâncă porcii. Dar și pentru că de prea multe ori am văzut propagandiști de presă care azi se înjurau și mâine se solidarizau între ei, de dragul intereselor comune, de moment. Cazurile Roșia-Montană și Pungești nu-s așa departe, ca să le uităm!

Update. Raspunsul lui Mircea Toma.