Amuzant mai e scandalul cu postacii Elenei Udrea, care ar fi fost plătiți din banii de mită! În primul rând, e hazliu să-i vezi pe toți ipocriții cum dau ochii pe spate a mirare: „Vai, Elena, cum ai putut!?”
Apoi, în realitate, postaci există pentru că internetul permite anonimatul și, ca daună colaterală, sudalma, pâra, calomnia, fără grija răspunderii față de vorbele aruncate sub textele altora.
Ca să fiu mai concret, pentru opiniile mele sunt înjurat (sau se încearcă doar, că nu aprob orice) din toate zonele politice ale Bacăului. Nu mă cain, doar zic, pe aghiuta.ro țin musai să mă insulte argații lui Lucian Manuel Ciubotaru, deputat PNL, fanii lui Cosmin Necula, deputat PSD (de la TSD, în special, dar și din anturajul lui intim), sclavii lui Cristinel Manolache (păpușa traseistă a politicii băcăuane), apropiații unuia despre care am scris recent în ziar, foștii sclavi ai lui Sechelariu rămași cu reflexul săritului la jugulară și amintirea banilor furați pe care-i luau ca leafă, alți indivizi dedați în general și particular la tot felul de infracțiuni, unele destul de grave.
Unii dintre postaci nu se lasă nici offline și se ocupă cu lansarea de zvonuri calomnioase despre mine, dar m-am obișnuit, se pare că asta-i soarta celebrităților 🙂 . Am glumit, nu dați cu parul, retrag partea cu celebritatea!
Partea și mai amuzantă, care îmi dă și mai multă încredere în mine și liniște, este că nu mai trebuie să scriu cantitate ca să fiu auzit. Există persoane care umblă crizate și cu ochii injectați prin oraș, la cea mai ușoară adiere, ironie, apropo, despre ele. Știu, sunt un om rău, dar ulcerul proștilor mă bucură, n-am ce-i face și pace.
Sunt însă unele reproșuri asupra cărora trebuie să revin periodic, cel mai important fiind legat de obiectivitate. Ca să fie clar, obiectiv scriu la ziar, acolo mă străduiesc să fiu echilibrat, lucru pe care unii l-au observat în anii petrecuți de mine în presă.
Pe blog, nu pot să fiu obiectiv, pentru că aghiuta.ro e un blog personal. Dacă e personal, nu poate fi obiectiv și, din păcate pentru unii, nici echilibrat, uneori mai scriu la nervi șamd. Dar îmi asum și defectele pe care le am, și greșelile pe care le fac.
De asemenea, am să susțin în continuare oameni și idei în care eu cred, la fel cum am făcut mereu în cei 20 de ani de presă împliniți anul trecut. În afară de asta, prezint cu prioritate lucruri importante și pentru mine, dar și pentru orașul/județul meu: spital, centură, aeroport, autostradă, radiologie, insulă, pasaj, maidanezi etc.
În altă ordine de idei, există oameni pe care eu îi consider nocivi pentru Bacău, indiferent de bănetul pe care-l aruncă să fie promovați în presă și pe bloguri. Dar nu orice personaj pe care-l critic îl consider negativ, dăunător, ci pur și simplu îmi place să taxez derapajele, stridențele. Iar haitele de postaci și calomniatori n-au ce face, trebuie ori să se-mpace cu ideea, să-și ia banii pe kila de insulte, ori să-și găsească ceva permanent de muncă, eventual fiscalizată. Alegerile trec, la fel și patronii de postaci. Aghiuță rămâne, pentru că e sincer chiar și când – fff rar 🙂 – greșește.
În februarie, aghiuta.ro a făcut 5 ani. La mulți ani mie!
La multi ani ! vă urez și eu D-le Florin.
Criticile n-au omorat pe nimeni. De cele mai multe ori, sunt constructive, benefice. Impun limite si corectii. Nu-i slabi! 🙂 Mult succes si la multi ani
Multumesc!
Felicitari atat pt articol cat si pt obiectivitatea de care ai dat dovada in tot acest timp….Spre deosebire de alti jurnalisti folosesti informatii verificate si nu lasi toti frustratii(cu toate ca sunt putini si lipsiti de importanta) sa arunce cu noroi-sub mult ravnita forma de anonimat- fara absolut nici o proba!!! Avem niste legi de cacat si nu mi se pare normal ca toti labagii carora le-ar tremura chilotii in fata celor pe care-i calomniaza sa-si etaleze mizeriile pe astfel de bloguri! Viata lunga in cariera de jurnalist!
Stima pentru ceea ce faci!