Am mai auzit de Amway, că am mai cumpărat ocazional produse de la ei. Vânzările se fac de la om la om, iar sistemul îmi este o mare necunoscută. (…) Locul pe scenă îi e luat pentru puţin timp de Maestra de ceremonii, cea pe care mi-o imaginasem ca o Mare Preoteasă. Concluzionează, tot pentru neiniţiaţi: Nu depindem de nimeni altcineva decât de noi.
Aşa o fi, mai ales dacă o fi rost şi de ceva bani… Anunţă următorul moment al ceremoniei. Prezentarea de produse. „Maestra” Frunză o prezintă pe Veronica Ciobanu, care „a pus foarte mult suflet în această afacere”. Femeia începe că în sistemul Amway, vechi de aproape 50 de ani, muncesc 3,5 milioane de oameni în toată lumea, iar în România se comercializează peste 500 de produse biodegradabile.
Trece la concret şi prezintă un fel de detergent-minune. Spală tot. Începe şi demonstraţia practică. Se murdăreşte cu cremă de ghete neagră în palmă, pune câteva picături din substanţa în discuţie peste mizerie, după care se şterge cu o lavetă textilă albă-albă. Ia laveta şi o pune într-un bol cu apă de la robinet. Înainte de asta, bea din apă, ca să ne convingă că e apă de băut, fără alte chimicale. Doamne-ajută! Chiar e apă, că nu păţeşte nimic. Ca într-o demonstraţie de iluzionism casnic, după cinci minute scoate laveta, curată, şi o ridică deasupra capului.
Aplauze, semn că le-a plăcut numărul. Mai prezintă câteva soluţii din tot felul de recipienţi şi pleacă, tot în aplauze.
Maestra de ceremonii îl introduce pe „cel mai de succes om de afaceri din sală”, Ştefan Bot. A fost tâmplar şi uite ce bine a ajuns, mi se şopteşte.
Are un accent ciudat. Bine îmbrăcat, afişează mai puţin de 40 de ani. E fost tâmplar, zic şoaptele din jur. Pe când muncea în Ungaria a fost atras în acest sistem, pe care l-a adus din ’97 şi în Romănia. Aha, marele şef, îmi zic. El e cel cu alea 90 de milioane câştigate, mi se mai zice. Hmmm. Aşa se explică entuziasmul debordant şi zâmbetul pornit parcă direct din urechi.
Dar spectacolul abia stă să înceapă. Iar îmi vine în minte prima impresie. Sectă sau cine ştie ce cult creştin. Vorbeşte ca predicatorii din şourile televizate americane, apărute şi pe la televiziunile noastre. Gesticulează teatral, iar zâmbetul îi rămâne tot acolo unde l-a agăţat la început. Mie îmi pare cumva fals, dar e numai o chestie de nuanţă. Are un adevărat joc de scenă, de la stânga la dreapta, mai în faţă, mai în spate, iar mişcările par naturale, semn că e „tătic” în vânzări.
Declamă. Această activitate funcţionează pentru oamenii care doresc cu adevărat. Cine rezistă doi ani va munci tot mai uşor şi va câştiga bani tot mai mulţi. Se adresează tot novicilor, dar şi cei cu experienţă îl ascultă cu mare plăcere. Aplauze. Face chiar şi mici poante, care stârnesc hohote de râs. Aşa se face, aşa se atrag oamenii, iar efectul e garantat. Cel mai greu e de invitat oamenii la prezentări de produse, zice. Oamenii trebuie invitaţi într-un moment prielnic, să-i lăsăm două-trei ore după ce au venit la serviciu. Când îl inviţi telefonic, să-i zâmbeşti la receptor, deşi s-ar zice că doar nebunii ar face asta. Nu se dau explicaţii prin telefon, când se fac invitaţii. „Vreau să-ţi propun o afacere bănoasă. Eu vreau să intru în aşa ceva şi m-am gândit la tine”.
Asta ar trebui să fie de ajuns ca omul de la celălalt capăt să vină la întâlnire, să fie curios. De regulă, se invită soţii amândoi. Dacă vine el singur şi cumpără ceva scump, s-ar putea să-l alerge nevasta cu melesteul prin casă. E mai bine să fie amândoi, că se câştigă timp. Asta le spune Predicatorul spectatorilor. Totul, presărat cu glume. Bune, glumele astea, şi aruncate la timp. Mi-aş dori şi pe la alţii umor din ăsta. Mai dă sfaturi şi pentru gazde. Cum să conceapă scenariul întâlnirii, cum să-şi întâmpine invitaţii, ce să le spună. Şi, esenţial, peste toate, zâmbetul este cel mai important. Succesul e garantat aproape total.
Încheie, în aplauze furtunoase.
Seara informativă se încheie. Mi-a plăcut, dar tot nu mă văd vânzînd pastă de dinţi. Nici detergenţi. Îi las pe alţii mai competenţi, mai veseli, mai optimişti. Plec. Parcă am fost la o întâlnire religioasă. Cu siguranţă, nu e o sectă, e altceva. E, poate, noua religie a timpului liber. Pentru cine are har.
* reuniune a agenţilor Amway
Lasă un răspuns