Doliul național decretat în memoria victimelor din Clubul Colectiv a revelat mari lacune în educația românilor, ca popor. Unii hăis, alții cea! Cel mai la bureți a fost Moise Guran, care i-a luat la împins vagoane pe toți cei care au comentat pe marginea tragediei, în cele două zile și jumătate de doliu. Olteanul, tot oltean, nu s-a limitat să se contreze cu CTP și Tolontan, aseară i-a urecheat și pe colegii lui de la Digi 24, unde nu cred să mai stea mult. A fost și nervos omulețul, că i-au tot întrerupt emisiunea cu reținerile administratorilor de la Colectiv.
Ce susținea, pe scurt, Moise Guran? Că e doliu, abia muriră oameni, și nu se cade să comentăm, la televiziuni, în presă, trebuie să ținem în noi până trec cele trei zile. Dacă s-ar fi referit la grețoșeniile de pe Antene sau de la Măruță, poate aș fi zis că așa e, dar Guran era pornit și pe Digi 24, postul unde lucrează, și care a fost decent pe toată perioada crizei, chiar din primele momente.
Presa nu ține doliu, oltene, la fel cum nici pompierii, doctorii, polițiștii, procurorii nu o fac decât după orele de program. Aceste instituții au treabă, fiecare pe parcela ei, nu șed pe coadă ca să plângă morții. Chiar și relatările exagerate ori informațiile dezmințite ulterior sunt treaba presei de zi cu zi, cu atât mai mult pe crize de felul ăsta. Să vii și să ceri morgă de doliu înseamnă că ești total pe lângă meseria de jurnalist, lucru care s-a văzut și când luai partea băncilor care te sponsorizează, în războiul cu clienții afectați de clauzele abuzive din contracte.
Nici Cristian Tudor Popescu nu e mult mai breaz, aseară cerea ca turbatul un proces sumar, în care să fie condamnați administratorii de la Colectiv. Aia nu e Justiție, e răzbunare sau linșaj, se poartă la popoarele barbare ori în dictaturi.
Presa nu poate să tacă trei zile pentru doliu național. Cine crede asta poate foarte bine să nu deschidă televizorul și să nu intre pe site-urile de știri. Opinia publică trebuie informată la cald, iar comentariile, chiar emoționate, sunt binevenite, mai ales ale celor care știu ce spun, nu vin cu baliverne ori aberații.
Nimeni nu poate să facă un manual de doliu național, după cum nu există așa ceva pentru cei șapte ani de acasă.
Lasă un răspuns