În mandatul său de premier (2000-2004), Adrian Năstase a importat două lucruri importante, containere cu antichități chinezești pentru „pagoda” din Zambaccian și părți din codul administrativ franțuzesc. Chinezăriile sunt chestie de gust, iar franțuzismele, de ipocrizie.
În vremurile alea, se negocia aderarea la Uniunea Europeană, iar Guvernul Năstase mima reformele. În administrație, modelul franțuzesc a însemnat depolitizarea de formă a prefecturilor. Prefecții și subprefecții au devenit înalți funcționari publici, cu interdicție la politică.
Ultimul prefect politic al județului Bacău a fost Radu Cătălin Mardare. La vremea aia, pe finalul guvernării Năstase, am scris când a demisionat din PSD.
Au trecut de atunci 14-15 ani, prefecturile sunt și mai politizate, fiecare guvernare nou instalată a schimbat prefecții ca pe șosete. Examenele pe post cu care au fost chinuiți la un moment dat candidații unici au fost forme fără fond, decizia era tot politică. Noile guverne procedau la „evaluări”, „controale” și alte intimidări, în urma cărora erau demiși nu doar prefecții, ci și directorii de instituții puși de guvernarea anterioară. Scăpau doar cei cu picioarele în două luntrii.
Noii „jupâni” ieșiți victorioși în alegeri veneau și spuneau că vor musai depolitizare, dar – ce să vezi? – vechii șefi de instituții trebuie schimbați. Data asta și gata! După care, chipurile, prefecții și restul directorimii nu mai făceau politică. Și câte zvârcoliri mai erau! Mi-amintesc cum s-au umplut instanțele cu litigii de muncă ale funcționarilor „apolitici” care clamau câștigarea unor concursuri…
Culmea, unii au câștigat procesele și, în prima parte a guvernării Tăriceanu, au existat instituții cu câte doi șefi, unul pus de noua putere, iar celălalt pus prin decizie judecătorească. Ce vremuri!
Să fim serioși, pixul era și este la șeful de partid, iar actualii prefecți și directori de instituții au susținere politică de la formațiunea la putere. Când o pierd, pleacă acasă!
Zilele astea, a trecut de Camera Deputaților noul Cod Administrativ, care dincolo de unele defecte ce i se pot imputa vine să termine cu ipocrizia generalizată. Se oficializează numirea politică a prefecților care redevin demnitari, pleacă odată cu guvernele și pot fi membri de partid.
Sunt și alte schimbări, unele bune, altele proaste. Alea proaste sunt cu eliminarea sau minimalizarea unor incompatibilități, permisiunea derulării unor afaceri pentru primari și pensiile speciale mascate sub forma unor indemnizații.
E de bine că se reînființează posturile de secretari generali în prefecturi, în Bacău instituția era condusă de fapt de Gheorghe Hură, el le știa pe toate. Secretarii de localități trec în subordinea primarilor, ceea ce e logic, și așa avizele lor de legalitate nu mai valorează doi bani. În Bacău, secretarul nu s-a putut feri nici pe el de gafe juridice, ca să nu mai vorbesc de belelele în care au intrat alții, pe garanția juridică a secretarului.
Lasă un răspuns