Înțeleg foarte puțin spre deloc isteria asta cu pupatul moaștelor. Văd interviuri cu tot felul de nefericiți care au probleme și speră să și le rezolve la coadă, la moaște. Și se calcă unii pe alții în picioare, din dragoste de Dumnezeu, cum altfel? Ce se întâmplă după aia, însă?
OK, mergi, stai la coadă, te rogi. Te târăști în genunchi, faci crucea cât mai mare, pupi poala cui trebuie, săruți argintul de pe moaște, dai peste ele cu cearșafurile de-acasă, cu maieul, cu cămașa. Ale tale, ale familiei.
Faci toate astea. Și după aia? Te duci acasă și mai ce? Te-așezi în fotoliu și-aștepți să câștigi la Loto? Te însănătoșești fără medicamente? Renunță nevasta la divorț, învață copiii mai bine, șeful e mai puțin cretin?
Creștinii se împart în două, cei care pupă moaște și cei care nu? Sunt primii superiori, are Raiul două niveluri?
Iureșul ăsta cu moaște mi se pare o jignire adusă celor care cred în Dumnezeu, dar nu le-a zis nimeni că moaștele fac diferența între bine și rău.
Opinia ta …! Altii au alta parere…! Ai grija sa nu incerci sa crezi ca le stii pe toate si sa emiti teorii(pareri)in consecinta.