Mesaje pentru Neșu. Ce facem pentru ceilalți ca el?

„Mihai Neşu a împlinit 29 de ani. Ce mesaj îi trimiți?” E plină presa mai mult sau mai puțin sportivă de cuvinte încurajatoare pentru Neșu, fotbalistul rămas paralizat după un antrenament.

În România, sunt mii, poate zeci de mii, de oameni paralizați, mulți dintre ei la fel de tineri ca Neșu. Spre deosebire de ceilalți, Neșu are parte de cea mai bună îngrijire posibilă. Banii de asigurare acoperă serviciile medicale, dar se implică și clubul al cărui angajat a fost.

La meciul Stelei, fanii din galerie – altfel niște huligani paramilitari – i-au pictat chipul, din cartoane. Ce gest! au murmurat aprobator ziarele, televiziunile. O lacrimă a curs din ochiul unei națiuni telenoveliste.

În timpul ăsta, cei care suferă de afecțiuni similare au mari probleme în cumpărarea pamperșilor de zi cu zi. Sunt târâți anual pe tărgi, scaune sau simple pături în fața unei comisii care le analizează gradul de handicap. Și comisia e handicapată, paralizată la birou, nu poate să-l inspecteze la domiciliu.

Medicamentele de pe lista compensatelor s-au tot rărit, bolnavul scoate din ce în ce mai mulți bani pentru pastilele vitale. Analizele se fac gratuit la început de lună, altfel vii altădată, dacă are cine să te care la proba de sânge. Dacă nu, te vede Dumnezeu.

„Mihăiță Neșu și-a mișcat unul din brațe”, titrează prompt un ziar. Simultan, miile de bolnavi neajutorați despre care nu scrie nimeni zac în paturi murdare și ratează orice șansă de mai bine, pentru că pur și simplu n-are cine să se uite la ei. Uneori, cu medicamentele potrivite, o persoană paralizată se poate pune pe picioare. Rar, dar se poate.

Românii sunt sensibili numai când bogații plâng la televizor sau ei înșiși au probleme. În rest, preferă să întoarcă privirea, ca să doarmă liniștiți. Oroarea e departe, ca și cum n-ar fi.

Există însă oameni care și-au făcut un scop din ajutarea oamenilor aflați în mare dificultate. Încet încet, se dezvoltă organizații private care mai pot repara câte ceva din indiferența asta națională.

Noi, cei încă valizi și cu locuri de muncă, îi putem ajuta pe salvatori să supraviețuiască ei înșiși economiei în cădere. De la copiii cu sindrom Down, până la bătrânii căzuți la pat, toți au nevoie de ajutor.

Donați-le, așadar, 2% din impozitul datorat statului. Nu vă dau o singură ofertă, ci aveți trei variante. Alegeți una și mergeți la Finanțe. Nu vă costă nimic, impozitul l-ați plătit deja anul trecut.

• Asociația Betania.
• Crucea Roșie.
• Fundația de Sprijin Comunitar.

_{– foto: gsp.ro.}