Era începutul lunii iunie, când au instalat schela. După patru ani de așteptări zadarnice, cam toți locatarii ne-am „anvelopat” blocul pe banii noștri, dar na, asta e, ce-s patru ani la scară istorică? Au pus, ziceam, schelele, după care au dispărut vreo două săpătămâni, perioadă care sigur se va regăsi în facturile către primărie.
S-au întors și au glumit că hăhă, „tocmai prin octombrie mai plecăm!”. Eram în iunie. Am râs, cum să dureze cinci luni un rahat de reabilitare termică, astea-s vorbe de șagă? Realitatea însă ne-a arătat că am râs ca proștii, „ăștia” vin greu și pleacă și mai greu. Marea spaimă, prin august, era că se blochează lucrările ca „Milcovul” și rămânem naibii doi-trei ani cu schela în față și pânza ca de doliu pe fațadă. Și n-am mai râs.
Cam o dată pe săptămână, nu erau beți mangă, dar – culmea – nici nu făceau mare treabă. Au pus pe bloc niște straturi de izolație, au intrat și pe casa scării, au izolat aproximativ pe interior. Exteriorul însă părea că nu se mai termină în veci. Au pus polistiren și pe exteriorul balcoanelor deschise, după care au zis că au greșit și ca să nu dea jos ar costa 3 milioane jumate, în speranța că proștii plătesc. N-a plătit nimeni, a rămas așa.
Azi dimineață, final de octombrie, au început să dea jos plasa de protecție, văd lumină din nou, după cinci luni. Săptămâna viitoare intrăm în luna a șasea, s-a anvelopat doar o față a blocului, pentru cealaltă vor reveni în luna martie 2016, pe căldură. Probabil alte cinci luni. Pe casa scării, n-au terminat, mai au de dat cu var și de astupat imperfecțiunile jenante ale lucrării. Cred că eu n-aș fi fost atât de neglijent, dar nu-s „meseriaș” ca ei.
E mișto cu reabilitarea termică a blocurilor, o lucrare care nu poate dura mai mult de două luni ține zece. Cam cât a durat să se construiască tot blocul, de la zero.
Lasă un răspuns