Liniște, să nu deranjăm brutele credincioase!

Să zicem că, într-o zi, niște oameni nu au vreo explicație pentru scopul lor pe lume și încep să venereze… clitorisul. Devin clitoriști. De-a lungul vremii, credincioșii ăștia fac biserici, moschei, lăcașe de cult închinate Clitorisului. Apare și un profet, care le dă scris în Florar – Cartea Sfântă că nimeni n-are voie să ia în râs Clitorisul.

Cineva, la un moment dat, consideră că e ridicol să venerezi Clitorisul, că nu barza aduce copiii, și face niște caricaturi proaste și multe. La urma urmei, câte glume bune poți face pe seama unui clitoris? Clitoriștii îl amenință cu moartea, lui i se pare și mai ridicol, face și mai multe glume proaste, iar vin amenințări, cu molotoave, și tot așa. Situația o putem numi Cercul Vicios al Clitorisului. Nimeni nu cedează.

Clitoriștii însă au multă determinare în credința lor și îl împușcă pe glumeț. Cum reacționează colegii mortului? În acuză că prea s-a luat de Clitoris și, în subtext, și-a cam cerut-o. Pe modelul ăsta, Picasso, care nu era considerat un caricaturist, putea să fie împușcat sumar în orice moment.

Cel mai nefericit moment să critici prostul gust și obsesia bolnăvicioasă a Charlie Hebdo e acum, când au fost împușcați oamenii ăia. Dai impresia că justifici asasinatul.