Am urmărit ce s-a întâmplat la București cu nenea ăla bănuit de pedofilie. Mulți se miră că le-a luat 3 zile colegilor de la Rutieră să-l demaște public, timp în care făceau mișto între ei pe Wattsup.
Părerea mea e că, în afară de faptul că 3 zile o fi durat până li s-a aprobat pe scară ierarhică demascarea, li se cam rupe de pedofili. O reacție mai consistentă ar fi fost dacă pedofilul ar fi fost violent, dar el doar „a atins” copchii ăia, ce atâta grabă, mai ales în weekend?
Lehamitea asta se resimte mai puternic în provincie, am constatat-o anul trecut din reacțiile instituțiilor statului în cele două cazuri cu suspecți de pedofilie din Bacău.
„Omul cu ursul”, bătrânul fotograf acuzat de agresiune sexuală şi pornografie infantilă, luat pe sus de DIICOT după câteva luni de la percheziție, are interdicție la făcut poze, iar instanța l-a pus în libertate, unde e și acum, bine-mersi.
Mai grav a fost cazul recidivistului sinistru care a încercat să răpească o fetiță din fața școlii, după care s-a dat la una mai mare. Aici am constatat că instituțiilor li se rupe: n-au dat niciun comunicat, au reacționat foarte greu la întrebările presei (patru ore e cam mult ca să confirmi existența cazului!). Și nu mă refer doar la poliție, ci la toate instituțiile publice care ar fi putut reacționa.
Ca să nu mai spun că școala însăși a notificat poliția, dar n-a anunțat incidentul la Inspectorat, semn clar că n-au luat în serios ce le-a povestit copila scăpată din mâinile violatorului.
Și răspunsul la întrebările presei arată că li se rupe, e penibil ca un purtător de cuvânt să te invite să faci „cerere pe 544”, în miezul unor incidente gen răpire, mort în parc etc. Dap, la Parchetul de pe lângă Judecătorie mi s-a cerut să fac cerere pe 544, doar ca să-mi confirme dacă e la ei dosarul.
Toate instituțiile au purtători de cuvânt, dar majoritatea sunt de formă, nu comunică nimic, sunt doar niște roboței care te invită să faci o cerere scrisă, cu răspuns în 10 ori 30 de zile. Ce atâta grabă?!
În rest, instituțiilor publice nu li se rupe de slujbe religioase, momente festive, depuneri de coroane, bilanțuri festive, icoane făcătoare de minuni, ceremonii pompoase, ieșiri la pensie, papa-șpriț, toate pe Facebook șamd. Pedofilia nu intră în media-plan, nu se pot face cu ea rapoarte laudative pentru București.
2 lucruri sunt importante pt cei din „administratie” : salariul si ingrijirea perceptiei ca-s in slujba cetateanului. Intre ce vorbesc (in exterior) si ce fac propriu-zis e o distanta ca de la cer la pamant! Oare nu-i imbolnaveste comportamentul asta disimulat (care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare). Cum se uita la cei ce muncesc serios? La cei competenti? Cum ii trateaza cand trebuie sa interactioneze cu acestia? Cum isi cresc copii? Ce asteptari au de la copii lor?