Am fost vinerea trecută la Mănăstirea Răchitoasa (de fapt îi spune ”Acoperământul Maicii Domnului”). După drumul de o oră prin cea mai săracă zonă a județului, cu locuințe din chirpici gârbovit, împrejmuite de garduri ce stau să cadă, te șochează să vezi impozanta mănăstire. Practic, te gândești, „ce naiba a fost în mintea Uniunii Europene, de a înfipt 5 milioane de euro într-o zonă fără nimic altceva”?
Dar, mă rog, UE dă bani după criteriile proprii, probabil că e treaba primarilor din zonă să gândească un plan de dezvoltare a turismului, ceva, orice, numai să crească șansele copiilor din zona aia la un trai decent și un viitor mai bun ca al părinților lor.
Nici istoria nu e de partea locuitorilor din Răchitoasa, pentru că încă de la început mănăstirea a fost un centru de colectare a „darurilor” destinate Muntelui Athos, căruia i se „închina” lăcașul de cult. Poate de aici și inabilitatea portretizării actualului șef, episcopul Ioachim în biserică.
Una peste alta, trăgând linie, dă cu plus. Au venit o grămadă de bani în zonă, pentru refacerea aproape din temelii a unui obiectiv istoric. Din fotografii, o să vedeți trasate, de exemplu la ziduri, nivelurile de la care s-a adăugat, pentru aducerea la starea inițială. Totuși, trebuie spus, după lucrări, Mănăstirea Răchitoasa nu mai are aerul istoric pe care îl au, de pildă, Voronețul, Văretecul etc. Cum s-ar mai putea, când au fost aplicate pe pereți lămpi de „EXIT” și alte lumini de urgență, după poftele laice ale ISU!?
Singura parte „istorică” rămasă pare să fie inabilitatea cronică a meseriașilor români de a face ziduri perfect drepte, fără denivelări inestetice.
În ansamblu însă, mănăstirea arată fain, vopsită în alb cum poate nici la inaugurarea de-acum câteva sute de ani n-o fi fost. Combinația de alb, cu maroniul metalic al acoperișului, ce va căpăta în curând o patină proprie cuprului, și lemnul natur este foarte ochioasă. Dacă starețul are minte, locul ar putea să atragă nu numai enoriași care să dea roată în genunchi bisericii, ci și turiști adevărați, care să cheltuiască ceva din teșcherea.
Din cele 5 milioane de euro pentru refacere, 1% au fost date de Consiliul Județean, adică 50.000 de euro. Procentul – mic – e acceptabil, n-ar strica să ia exemplu și alții, mai bogați, care aruncă miliarde de lei pe garduri inutile și barbare. Vineri, Consiliul Județean Bacău a ținut acolo ședința de plen, după care părintele Eftimie, starețul mănăstirii, a oferit un tur gratuit al lăcașului.
Deocamdată, Mănăstirea Răchitoasa a produs doar niște locuri de muncă temporare pentru constructori, pictori, meseriași și permanente, pentru călugări. Dacă ansamblul de Răchitoasa rămâne la stadiul ăsta, sunt bani aruncați în vânt.
Lasă un răspuns