Jos labele de pe SMURD?

De la Revoluție și până acum, românul continuă să creadă în excesele panicarde ale televiziunilor. Vă mai amintiți de apa otrăvită nemernic de teroriști? A mai stat cineva să caute sursa manipulărilor din 1989?

Acum, tot românul știe limpede că Băsescu desființează SMURD. Contează pentru cineva că nu e adevărat?

Odată cu apariția televiziunilor private, în goană după morbid, ne-au apărut pe ecran și morții. Pe vremea aia, neblurați. De acuma, televizoarele color puteau reda mult mai fidel contrastul dintre asfalt și materia cerebrală. În sfârșit, lumea se putea sătura de hematii, înfulecate din ochi la five o’clock, pe nerespiratelea.

Dar dacă accidentul se petrecea în Mureș, sau în județele limitrofe, a început la un moment dat să apară și un personaj ciudat, îmbrăcat combinezon portocaliu. El se lupta de fiecare dată cu moartea, printre fiare contorsionate, cu cleștele de descarcerare în mână, precum a înfruntat Arhanghelul Mihail, cu sabia lui, Fiara care-l vroia pe Moise.

Statură impunătoare, peste un metru optzeci, ras în cap, vorbind cu un puternic accent străin. Era medicul palestinian școlit și satbilit în România, Raed Arafat. Umbla cu o dubă second-hand, donație din Germania.

Mană cerească pentru reporterii de teren, mereu în căutare de exotic! Raed, “trecea de sticlă”, cum se spune în argou de televiziune. Trebuia să fii cel mai tâmpit ziarist din lume să pui camera pe medicul român, cu care palestinianul a inițiat experimentul SMUR(D), sau cel puțin sinucigaș profesional, să dai microfonul aceluiași troglodit ce-l întruchipa pe doctorul ceaușist de pe Salvare care joacă table la Dispecerat în loc să salveze vieți.

Arafat era altceva! Era proaspăt! Medicul român urma să apară în alte filme, să ia și premii la Cannes! De fapt, medicul de pe Salvare, urma să nu apară deloc în film, nici când va suna epuizat domnul Lăzărescu la 112. Pentru SMURD veniseră anii apogeului. Deși, mulți bani de la Buget nu a prea pupat. Că serviciul medical de urgență, conceput inițial ca un experiment izolat al Clinicii de Anestezie și Terapie Intensivă Târgu Mureș, a devenit cel mai modern și mai dinamic din Sud-Estul Europei, asta tot geniului de comunicator al lui Arafat se datorează.

Ani de zile oamenii au redirecționat cei 2% din impozitul pe venit către “Fundația pentru SMURD”, doar vreo 11 milioane de euro numai în 2008, de exemplu, ferm convinși că “SMURD” este o firma privată a unui frumos nebun care se luptă cu sitemul sanitar învechit din România. De fapt, banii lor ajungeau la “Fundația pentru SMURD”, avându-l ca fondator și președinte pe Raed Arafat. Un ONG care își propunea să sprijine material și logistic entitatea medicală a statului, SMURD.

Asta deși sta scris pe site că SMURD nu este nici măcar în proporție de 1% o entitate privată. Dar cine să citească? Când ai de hrănit vaca în Farmville?

Am un mare respect pentru comunicatorii care spun ceva și lumea înțelege taman pe dos. Pentru cei ce confirmă zicala: “Adevărul este cea mai bună minciună.” Evident, când adevărul-minciună este pus să lucreze în scopuri nobile, cum a fost fascinanta sagă SMURD. Unii și astăzi mai cred că e o aventură privată pe care Băsescu și camarila și-au propus să o naționalizeze.

Omenește, ca om de dreapta, nu pot să-i zic nimic unui mare maestru al comunicării pentru că și eu, în locul lui, aș fi gândit exact la fel în contextul dat:

Dacă rămân la stat, sunt “prost”! Dacă fug în privat zice lumea că-s “lacom”. Mai bine, întâi mă-mpiedic! De-un paragraf de lege.

Răzvan Cucui

Integral, în Kamikaze.