Instituțiile publice semnează tot felul de protocoale de colaborare, înfrățire, asociere, care, de cele mai multe ori rămân aruncate prin sertare ori zac inutile, în rame frumoase, ca trofee murale. Foarte criticată a fost la vremea ei înfrățirea Bacăului cu Torino. Că ce ne trebuie, că cine suntem noi, metropola italiană e mult prea mare.
Primaria a fost ținta atacurilor și când a organizat evenimente pentru băcăuanii (numeroși) stabiliți în Torino. Chiar și un Revelion a purtat marca relației Bacău-Torino. Nici vizita unui grup de ziariști n-a fost văzută cu ochi buni, deși a făcut parte dintr-un firesc și necesar schimb cultural.
Primarului Romeo Stavarache i s-a dat în cap pentru „căutătura” internațională, dar nici Ionuț Tomescu n-a fost scutit de „amabilități”, deși semnarea protocolului de înfrățire a fost singura știre pozitivă, la vremea aia, despre relațiile româno-italiene, dominate copios de tragedia Giovannei Reggiani, de la Roma.
Zeci de mii de băcăuani lucrează în Torino, dacă era să ne asociem cu vreun oraș italian, acesta era cel mai potrivit. Pe locul al doilea ar fi fost Roma, apoi Milano. Între timp, lucrurile au mers mai departe, câteva sute de studenți băcăuani au mers la burse la Universitatea din Torino, studenți italieni au fost în Bacău. Ieri, am asistat la un alt eveniment important.
– sursă foto: gandul.info.
Lasă un răspuns