În cele din urmă, m-am înșelat – una dintre puținele ocazii când n-am avut dreptate: licitația pentru Insula de Agrement Bacău, adică modernizarea ei și transformarea într-un fel de parc de distracții, n-a mai fost contestată.
Din cauza legislației proaste, o s-ajungem să-i declarăm „Cetățeni de onoare” pe patronii de firme care nu contestă și nu încurcă astfel de lucrări. Cu noroc, lucrările se vor termina până la 31 decembrie 2015 și se va putea trage integral finanțarea de la Uniunea Europeană, care și așa nu e decât de 50%, din cele circa 8 milioane de euro.
Insula de Agrement Bacău e un subiect de mare interes, pentru mine e greu de explicat de ce băcăuanii sunt mai curioși de ea decât de centură, spital, poduri etc. O fi nostalgia celor maturi, care în tinerețe mergeau acolo verile, își răceau bericile Mărgineni în apă, jucau un tenis cu piciorul, lângă piscina secată de ani de zile, încingeau grătarele. Tinerețea fără griji din vremurile lui Ceașcă pare să fie resortul imensei curiozități pentru Insula de Agrement.
Pe de altă parte, tineretul din Bacău simte nevoia unui loc de distracții „all inclusive”, cu de toate, adică, inițiativele private în domeniu fiind insuficiente și departe de așteptări.
Ieri, s-a semnat contractul de finanțare a lucrărilor, la trei ani după semnarea contractului de finanțare. Greu, pe domeniul investițiilor nu se poate lucra decât cu termene matusalemice, din cauza birocrației și legislației.
Bine că se face, după aia or să înceapă comentariile: de ce costă biletul de intrare, de ce n-are loc pentru „baterii” de grătare (poate are, zic și eu așa!), de ce costă parcarea, de ce-i udă apa de ce, de ce… totul, pentru că e în firea omului să vrea mereu mai mult, să fie mereu un pic nemulțumit, să evolueze, să meargă mai departe, să vrea altceva.
Pasajul Oituz-Ștefan Gușe, de pildă, a fost cerut, așteptat, criticat pentru întârziere, negat de-a dreptul, iar acum face parte din firescul urban, pare acolo de când lumea. La fel va fi și cu Insula de Agrement Bacău.
Există însă și oameni, printre care mă număr și eu, care consideră de primă importanță Spitalul Municipal, șoseaua de centură, aeroportul, radiologia, podurile, căile de acces, iluminatul public reabilitarea termică, rețelele de apă, eradicarea „molimei” maidaneze șamd. Unele s-au început, sunt câteva terminate, altele așteaptă rezolvare, viața merge mai departe, pe măsură ce fiecare dintre acestea va fi gata vom vrea mai mult.
Florine, ei nu au reusit sa asfalteze strada Milcov…Pe unde or aduce utilajele…
Pai, cum merg eu zilnic pe Milcov, așa or merge și utilajele, mă gândesc.
Le-aduc cu slepurile, pe Bistrita.
Dar la cum decurg lucrarile pe strada Milcov, vom avea nevoie de un bac sa ajungem pana la insula…