Echipele de muncitori care au de terminat strada Milcov se străduiesc, dar au și ei limitele lor, cam ca naționala de fotbal. Plus ghinioanele cu ploile, care au întârziat și mai mult asfaltarea. Eu deja merg pe Milcov, să zicem că se putea și (mult) mai bine, dar se pare că nu la noi, la alții, mai norocoși.
Până una alta, zic să se-adune echipele electorale, că tot atârnă încă pe la partide, meșii și ronaljii din echipa de fotbal și galeriile unite de la volei, fotbal și handbal, să se-mbrace în echipament de suporter și să facă galerie de pe marginea drumului, să zburde lopețile, să brăzdeze târnăcoapele, să aburească „asfalturile”. La final, ca să țină lucrarea, chemăm un sobor de călugări budiști.
Hai, băieții! Hai cu Milcovu’! Noi de-aiceaaa nu plecăm, nu plecăm acasăăăă…! De valuri mexicane, de spectatori, nu e nevoie, sunt deja, din partea casei, pe carosabil.

Lasă un răspuns