Episodul audierii și retragerii Cristinei Guseth de la Ministerul Justiției are doza lui de haz, dar arată și o incompatibilitate între politic și civil. Când ești într-un ong sau în presă, tot ceea ce trebuie să facă alții pare ușor, la fel cum e să arăți cu degetul spre „vinovații” și „incompetenții” de la guvernare. Civilii au toată libertatea să se hlizească, să facă mișto de candidații/politicienii din spatele microfoanelor, că nu ei sunt în raza reflectoarelor. Așa e normal, așa trebuie să rămână. E drept, și politicienii se dau experți în societatea civilă, par că știu foarte bine ce rol au ong-urile și presa.
Cristina Guseth nu e o tută, așa cum a părut la audierea din Comisia Juridică, ci extrem de emotivă. În activitatea de „neguvernamentală”, a arătat suficientă stăpânire de sine, dar hainele de ministeriabilă n-au prins-o, nu s-au asortat cu biografia și aptitudinile.
Între civilie și politică, organizarea e ca într-o grădină zoologică, există peste tot avertismente cu „nu hrăniți animalele”, „nu vă apropiați de cușcă” etc. Problema e de percepție, nici unii, nici alții nu știu prea bine de care parte a gardului se află, iar unii trăiesc periculos, mai bagă mâna printre barele de fier. Ce e dincolo nu întotdeauna linge din palmă.
Lasă un răspuns