Liverpool este virtual campioană în Anglia, după 24 de ani de secetă, că te și întrebi cum au putut sta fără succese niște fani care cântă impresionant „You’ll Never Walk Alone”.
De numele formației din Liverpool se leagă inevitabil două dintre cele mai mari catastrofe din istoria fotbalului.
Prima e cea de pe Heysel (Belgia), 29 mai 1985, când așa-numiții hooligans au dărâmat un perete peste fanii italieni ai echipei Juventus. Se juca finala Cupei Campionilor, între Juventus și Liverpool, iar rezultatul a fost 1-0, 39 de morți și peste 600 de răniți.
La vremea aia, presa românească a vuit, regimul Ceaușescu a făcut mare tapaj pe tragedie, lucru care, ciudat, nu s-a repetat patru ani mai târziu, când s-a produs una și mai mare.
La semifinala Cupei Angliei din 1989, dintre FC Liverpool şi Nottingham Forest, disputată pe stadionul echipei Sheffield Wednesday, Hillsborough, 96 de fani ai „cormoranilor” au murit în urma unor incidente aparent asemănătoare cu cele de pe Heysel.
De vină pentru zecile de morți au fost organizatorii, care au ignorat incidentele anterioare și au trimis fanii într-un țarc prost amenajat, cu mare potențial letal. Șeful poliției a fost cel mai mare prost, a luat cele mai greșite decizii posibile, iar oamenii au murit sufocați și striviți în țarc de gloata lăsată să intre nestingherită.
Meciul se transmitea în direct și televiziunile nu erau constrânse ca acum să nu dea imagini violente. Totuși, televiziunea engleză n-a văzut, timp de 6 minute, că oamenii mor. Comentatorii au asistat impasibili la dezastru.
Să vedem povestea:
«În timp ce susținătorii lui Nottingam au fost dispersați pe stadion, fanilor lui Liverpool le-a fost alocată tribuna Leppings Lane, ce avea un număr limitat de turnicheți. Intrarea pe stadion a fost lentă din cauza câtorva turnicheți defecți în zona fanilor lui Liverpool, fapt care a determinat supraaglomerarea periculoasă în afara stadionului înainte de începutul meciului.
Peste 5.000 de oameni încercau să intre pe o singură poartă. În încercarea de a ușura presiunea dinafară, șef-superintendentul de poliție David Duckenfield, prin intermediul subordonaților săi a întrebat: «Toți aveți tichete?, — Ridicați-le!». Când cerința a fost îndeplinită, ofițerul văzând că în gloată sunt puține persoane fără bilet, a ordonat să se deschidă porțile de la intrare.
De la intrare, printr-un tunel mulțimea ajungea direct în tribuna Leppings Lane care și așa deja era plină. Astfel oamenii care erau deja în peluză au rămas îngrădiți din trei părți de gardurile de protecție, iar din a patra lumea nou-venită continua să tot intre în peluză. Cei ce stăteau în primele rânduri ale peluzei începeau să se sufoce și încercau să ”evadeze din țarc”.
În minutul 6, meciul a fost oprit. Dar din cauza proastei coordonări a poliției și stewarzilor, care credeau că astea sunt acte de huliganism sportiv și că suporterii vor să intre pe teren, ei au îndreptat spre sector niște polițiști cu câini pentru a-i stopa pe fani să sară gardul. Ca urmare tragedia nu a putut fi evitată.
La locul tragediei au murit 93 de persoane. Alți doi oameni au decedat peste câteva ca urnare a traumelor primite. Iar peste patru ani a murit și ultima victimă, care în tot acest răstimp a fost în comă. Peste 700 de oameni au obținut leziuni corporale. În busculadă a murit și vărul actualului căpitan al lui Liverpool, Steven Gerrard. Tragediile puteau fi evitate, însă din cele 44 de salvări ce au ajuns la stadion, numai una a fost lăsată să intre pentru a acorda îngrjiri.
La câteva zile după tragedie, publicația The Sun a publicat un raport al autorităților în care se spune că:
– Fanii erau băuți, majoritatea n-aveau bilete și că au forțat intrarea în arenă.
– Suporterii lui liverpool s-au urinat peste polițiști, pompieri, dar și peste trupurile camarazilor de galerie decedați, pe care îi și mai deposedau de bunuri
– Fanii au bătut polițiștii care făceau respirație artificială.
Ancheta oficială din 1990 asupra dezastrului, numită Raportul Taylor, concludea că „principalul motiv al producerii tragediei este deficiența în controlul poliției.” Constatările raportului au dus la eliminarea teraselor de stat în picioare pe toate stadioanele majore din Marea Britanie.
La cea de-a 20-a aniversare a tragediei, ministrul de stat Andy Burnham, a făcut un apel către poliție, ambulanță și toate agențiile publice să publice toate documentele care nu au fost disponibile lui Lord Justice Taylor în 1989.
Această acțiune a dus la formarea Hillsborough Independent Panel, care în septembrie 2012 concludea că nu fanii lui Liverpool sunt responsabili pentru decese, și că autoritățile au încercat să ascundă ceea ce sa întâmplat, inclusiv modificarea de către poliție a celor 116 declarații referitoare la dezastru.
Faptele descoperite în raport au dus la exprimarea imediată a scuzelor de rigoare din partea Prim-Ministrului David Cameron; șefului poliției din South Yorkshire David Crompton; președintelui Federației de Fotbal David Bernstein și Kelvin MacKenzie, editorul de atunci al tabloidului The Sun, pentru roluri respective ale organizațiilor lor.
În septembrie 2012, ”Hillsborough Independent Panel” concludea că de la 41 la 96 de cazuri fatale puteau fi evitate dacă se acorda ajutorul medical urgent.»
– sursa: wikipedia.
Deci, poliția a luat decizii proaste și, ulterior, a falsificat declarațiile martorilor. Ce-a făcut presa? A luat în brațe autoritățile și au ținut-o langa-danga cu versiunea oficială, care-i scotea vinovați pe hooligans. A durat mulți ani până când opinia publică să se trezească și abia în 2012 s-a ordonat o anchetă ca lumea.
BBC a făcut și un documentar:
Din pacate pentru mine ca si fan al cormoranilor, la ora publicarii articolului, Liverpool nu era virtual campioana si mai putin acum dupa ce a luat bătaie acasa de la Chelsea. De acum depinde de Man. City sa se impiedice pe undeva.