Știrea despre VIP-urile băcăuane care devin oameni de știință după ce ajung în spatele gratiilor poate fi tratată în mai multe registre. Putem râde de Corneliu Iacobov și Gabriela Ciubotaru, însă doar pentru o clipă să fim logici: dacă legea permite, de ce n-ar face-o? Metoda a fost gândită să fie accesibilă doar celor cu bani, probabil nu e ieftin să găsești pe cineva care chiar să scrie „lucrările științifice”, apoi o editură înclinată spre compromisuri, un universitar să scrie o prefață decentă, bani să cumperi tot tirajul șamd.
Putem râde că un artist al falimentelor, cum e Corneliu Iacobov, a produs „Privatizarea prin restructurare. Procesul de privatizare în Romania 1990-1992”. Păi dacă nu el, atunci cine? Mulți dintre cei care au făcut „succesele” de la Rafo și Dărmănești nu mai sunt în viață, iar pe Viorel Hrebenciuc nu l-a întrebat nimeni nimic. Deci omul potrivit, locul potrivit, pixul potrivit. Sper ca volumul iacobovian să aibă happy-end, să nu fie chiar ca-n viață.
Sau că doamna Ciubotaru a creat lucrarea științifică „Femeia – parte egală a unei societăți prospere”, după ce a fost prinsă cu o fraudă. Zău, ce poți să-i reproșezi unei dudui care, împreună cu soțul, domnul deputat, a dat aproape toată averea familiei pe mâinile menajerei? Păi dacă asta nu e aplicarea în practică a științei din cartea deținutei, nu știu ce altceva ar putea fi!
Realist vorbind, să ne imaginăm de ce-o fac. Știu și ei foarte bine de ridicolul situației, însă îi mână condițiile din penitenciare, care probabil mai mult dezumanizează decât educă. Dacă și-ar pemite, și ceilalți deținuți s-ar apuca de scris, dar știința nu e pentru cei cu buzunarele goale. Newton, Einstein, Bohr n-au fost tocmai săraci, ce naiba!
Pentru societate, nu e o așa mare problemă că un condamnat iese cu 30 de zile mai devreme. Sau cu 60, 90, funcție de producția de știință la hectar. Îngrijorător e altceva. Societatea are simțurile amorțite, oamenii recunosc infractorii numai dacă-i văd după gratii, în loc să fie interesați de fraudele ce se desfășoară sub ochii lor. Fără comunicatele de presă ale procurorilor, cetățenii nu au sentimente de revoltă nici dacă sunt jefuiți pe stradă sau în ședințele de consiliu local.
Lasă un răspuns