Americanii sunt cei mai tari în materie de thrillere politice, mari regizori și-au pus pe ecran propriile viziuni asupra unor evenimente importante din istorie. Oliver Stone a făcut JFK, ca să dau un singur exemplu, deși s-au făcut zeci de filme pe tema asta. Nimeni nu confundă filmele artistice cu documentare științifice ori probe juridice, dacă ar fi așa, o grămadă de președinți și înalți demnitari ar fi fost arestați și trimiși pe scaunul electric.
Unde se află România, la capitolul thrillere istorice? Greu de răspuns, că avem o sumedenie de fantezii de propagandă ale lui Sergiu Nicolaescu & Casa de Filme PCR. După Revoluția din 1989, s-au tot făcut filme politice, niciunul demn de ținut minte.
Zilele astea, se fac valuri în jurul unui film al lui Tudor Giurgiu, despre moartea, acum 12 ani, a procurorului Cristian Panait.
Thrillerul politic urmăreşte investigaţia unui tânăr procuror
Tudor Giurgiu se află pe ultima sută de metri cu filmările la cel de-al treilea lungmetraj al său, Cristian. În centrul atenţiei se află personajul titular, un tânăr şi idealist procuror care se loveşte de dificultăţi în investigarea unui caz de corupţie. Faptul că vizat este chiar un coleg mai vârstnic al său îl face pe Cristian să alunece fără să vrea pe un teren minat al descoperirilor.
Astfel, Cristian (titlu de lucru) ar putea redeschide în cinema-ul românesc o poartă spre un gen rar explorat, thrillerul politic. Imaginea noastră favorită din cele puse la dispoziţie de producătorul Libra Film este cea cu idealistul procuror Cristian (Emilian Oprea) stând la birou şi scrutând cu privirea dosarul din faţă. Ne aşteptăm la un personaj incoruptibil, cu privirea aţintită către adevăr şi gata de orice pentru a-l descoperi, în ciuda opoziţiei colegilor săi şi a altor „pioni” din lumea politică.
Despre noul său proiect, Tudor Giurgiu spune: „E un film foarte personal, probabil cel mai dificil film la care am lucrat. Mi-e greu să vorbesc încă despre el, sunt încă în perioada de dinainte de montaj când senzaţiile trăite la filmare sunt foarte puternice. Ştiu doar că publicul va descoperi un actor excepţional, Emilian Oprea, la debut în rol principal în lungmetraj”. Cristian este al treilea film al regizorului după Legături bolnăvicioase (2006) şi Despre oameni şi melci (2012).
sursa: cinemagia.ro.
O să ziceți că un film e un film, dar subiectul atrage ca muștele la căcat politicieni și propagandiști. Acum doi ani, în altă campanie, Gândul prelua atacurile lui Adrian Videanu.
„Domnul Ponta este o ruşine pentru toţi procurorii din această ţară, pentru că este un om necinstit, un om care şi-a şantajat un coleg al lui, şi vă aduc aminte de procurorul Panait. În anul 2002, când Ponta avea calitatea de şef al Corpului de Control al Guvernului, s-a implicat în acţiunea pe care o desfăşura procurorul Panait şi, prin ameninţări, l-a determinat pe acesta să se sinucidă. Poate istoria viitoare va readuce în atenţie acest caz destul de suspect”, a afirmat Videanu.
Întrebat în legătură cu dovezile pe care le are, Videanu a spus: „Dovezile sunt în presa vremii. Citeam în ultimul timp pe internet. Aceste lucruri sunt absolut suspecte şi eu cred că ar trebui analizat mai atent ceea ce s-a întâmplat cu acest tânăr procuror în anul 2002. Am convingerea că Ponta are conştiinţa încărcată”.
El a adăugat că Victor Ponta este „un om fără onoare, care minte tot timpul şi un om care are conştiinţa încărcată prin demersurile făcute asupra unui coleg al său”.
Acum, băsiștii fac mare gălăgie pe bloguri, site-uri și Facebook, se spune că Ponta tremură de teamă, e turbat din cauza filmului. N-am nicio simpatie pentru tupeistul ăsta ajuns prim-ministru, ba din contra, dar credeam că a apus epoca în care filmele artistice erau folosite și interpretate politic.
Nu cred că Tudor Giurgiu este procuror, anchetator, judecător, călău. El face doar un film, pornind de la un personaj real. În mod normal, ar trebui să rămână totul acolo, în sala de cinema.
[…] Un val de critici s-a abătut asupra lui Tudor Giurgiu, după ce filmul „De ce eu?” a fost lansat și vizionat. Așteptările au fost foarte mari, anul trecut, pentru că pelicula ar fi trebuit să joace un rol în campania electorală. […]