Fiat iustitia, et pereat mundus

„Dacă Traian Băsescu demisionează, ajung la putere susținătorii corupților și se duce naibii Justiția din România”, se traduce ce-a zis aseară un purtător de cuvânt de la Cotroceni. Posibil să fie așa, însă ultimii zece ani ne arată că s-au mai dat paianjenii la o parte de pe niște dosare, au fost condamnați „incondamnabili” ca Adrian Năstase, parlamentari, baroni locali șamd.

Nu știu cât e de oarbă, dar, fără Băsescu, Justiția ar fi continuat să fie o gloabă scoasă duminica la târg ca să fie făcută de râs. Fără să negăm unele erori, în România se mișcă lucrurile, se cercetează fapte, se dau condamnări. Nu în ritmul pe care ni l-am dori și, poate, nici cu persoanele pe care ni le imaginăm corupte.

Cei zece ani de mandat „Băsescu” au început flamboaiant, cu Iacobov, Sechelariu și Patriciu în cătușe. Restul e istorie, unii au rămas la pușcărie, alții n-au apucat-o, unii sunt liberi. Finalul e de-a dreptul exploziv, cu însuși fratele Președintelui cercetat pentru trafic de influență și reținut.

Fără îndoială, e un semn că, asemeni gloabei lui Făt-Frumos care a mâncat jar, Justiția sare în două picioare și dă semne că nu mor caii când vor câinii. Posibil să par excesiv de entuziast, unii sunt de părere că evenimentele de zilele trecute ar fi un semn că Traian Băsescu a fost părăsit de „servicii”. O fi așa, n-am de unde să știu, dar poate că or fi avut motiv s-o facă.

Fiat iustitia, et pereat mundus (Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea) a fost deviza lui Ferdinand I de Habsburg (1563–1564). Altfel spus, fără Băsescu ar fi fost rău de Justiție, dar acum, cu același Băsescu, nu se mai poate. E trist doar că rămân să se bucure Varanii, plagiatorii, clanurile de interlopi și comuniștii, dar ăsta e mersul, vorba prostălăului de Mircea.

Traian Băsescu a fost necesar, dar acum nu e de neînlocuit.

PS. Câteva observații interesante citiți pe zoso.ro.